Romanul „Mecanica inimii” va fi ecranizat, în regia francezului Luc Besson. Basm postmodernist pe tema diferenţei şi a aparenţelor, „Mecanica inimii” este o poveste plină de candoare, melancolie, umor şi sexualitate latentă. Doctoriţa Madeleine i-a salvat viaţa nou-născutului Jack, conectând un mecanism de ceasornic direct la arterele micuţei şi îngheţatei lui inimi, iar după ce mama acestuia a fugit, l-a crescut ca pe propria creaţie:

„Ceasul ăsta îmi aduce multe necazuri, trebuie să recunosc. E partea cea mai şubredă din corpul meu. În afară de Madeleine, nu suport să-l atingă nimeni. Cu o cheiţă, ea îl întoarce în fiecare dimineaţă. Dacă răcesc, accesele de tuse slăbesc mecanismul. Stă să-mi sară din piept. Urăsc zgomotul de farfurii sparte pe care-l produce. Dar grija cea mai mare este decalajul orar. Când vine seara, din cauza tic-tac-ului ce-mi vibrează în tot corpul nu pot să închid un ochi.

Uneori pic de oboseală în toiul după-amiezii şi sunt plin de energie la miezul nopţii. Nu sunt nici hamster, nici vampir, doar insomniac. În schimb, aşa cum se întâmplă câteodată cu oamenii suferinzi, am parte şi de compensaţii. Trăiesc momente de nepreţuit când Madeleine, ca o nălucă în cămaşă de noapte, mi se strecoară în odaie cu o ceaşcă de ciocolată caldă şi-mi alungă nesomnul îngânând cântece de leagăn. Se întâmplă să murmure până în zori dezmierdându-mi cu vârful degetelor sistemul de rotiţe. E atât de frumos! «Love is dangerous for your tiny heart», repetă ea hipnotic. Parcă rosteşte formule dintr-o carte de vrăji ca să-mi găsesc eu somnul. Îmi place să-i ascult glasul sub cerul tivit cu stele, deşi felul în care-mi şopteşte «love is dangerous for your tiny heart» mi se pare puţin ciudat”.

Postmodernism gotic

Este sfârşitul secolului XIX, cei doi trăiesc retraşi la marginea (societăţii) oraşului Edinburgh şi