Horia Ghibuţiu: „Dialectica ripostei lui Ion Iliescu duce la scoaterea la suprafaţă a unui adevăr neconvenabil fostului preşedinte: demascarea, involuntară, a lui Traian Băsescu drept adversar al trecutului s-ar putea converti în voturi”.

Am parcurs cu mult interes textul „Reflecţii la comentarii”, cum şi-a intitulat Ion Iliescu gândurile transpuse pe blogul personal, după ce a participat, alături de Emil Constantinescu, la o emisiune găzduită de un canal voiculescian. Acolo, îngăduiţi-mi să desprind doar o mostră dintr-un inconfundabil limbaj de lemn, „ambii foşti preşedinţi au exprimat opinii convergente privind comportamentul nedemocratic şi anticonstituţional al actualului preşedinte Băsescu”.

În aceeaşi zi în care deplângea dispariţia a doi „militanţi activi ai FDSN, PDSR, PSD, învestiţi cu funcţii importante în stat”, succesorul lui Nicolae Ceauşescu la conducerea ţării cădea, practic, în capcana întinsă de Traian Băsescu. Acesta din urmă mărturisise că ura lui Ion Iliescu faţă de Domnia Sa ar fi consecinţa faptului că „s-a văzut printre posibilii criminali”, după condamnarea comunismului în parlament.

De asemenea, actualul preşedinte acreditase şi ideea că Emil Constantinescu fusese manipulat de Ion Iliescu. Ţinând cont de aceste remarci, este posibil ca Traian Băsescu să se fi aşteptat la un răspuns biciuitor, dar unul din care să reiasă că este un adversar de moarte al lui Ion Iliescu.

Cum PSD-istul este perceput, chiar după atâţia ani, tot ca un simbol al comunismului cu faţă (rânjet) umană, tactica se putea dovedi folositoare. În plus, reuşita ar fi deturnat puţin atenţia publicului de la criza guvernamentală, dezgropând o dezbatere incitantă: suntem sau nu în stare să ne despărţim de trecut.

În cazul în care acestea au fost socotelile titularului de la Cotroceni, aşteptările i-au fost răsplătit