Bărbatul a făcut faţă presiunilor din regimul ceauşist şi i-a ajutat pe toţi cei care au găsit la el o soluţie. PROFIL

Născut. 27.09.1942

Studii. Şcoala profesională

Experienţă: Lăcătuş

Familie. Căsătorit, doi copii

S-a născut şi a crescut pe meleagurile Boşorodului. În anul 1958, avea 16 ani şi a început să înţeleagă „binefacerile” comunismului. În acele vremuri, părinţii lui erau consideraţi ca fiind chiaburi, drept pentru care au fost trataţi cu răutate de noua clasă a ţăranilor cooperatişti. „Nu am avut o copilărie prea fericită. Nu că părinţii mei ar fi fost oameni răi, Doamne fereşte! Atât doar că noi eram ţinuţi de chiaburi”, îşi începe bătrânul povestirea.

Până a se face „colectivul” (fostele Cooperative Agricole de Producţie), toată familia Corobea se ocupa cu agricultura. Imediat după apariţia ideii de agricultură cooperatistă au început nişte timpuri grele pentru „chiaburii” familiei Corobea.

„Era prin 1961. Abia trecuse teroarea stalinistă, iar România era condusă de Gheorghe Gheorghiu - Dej. O duceau greu atât foştii chiaburi, cât şi clasa muncitoare. M-am căsătorit la 18 ani cu o fată de 16 ani. Trebuia să ai o familie ca să poţi ţine pământul. E drept că pe-atunci eram amândoi tineri, şi ea tare faină mai era. Şi totul ar fi fost bine, dacă nu apăreau greutăţile cu impozitele”, îşi aminteşte Ioan Corobea.

În beciurile Securităţii

În urmă cu aproape 50 de ani, impozitele erau foarte mari. „Impozitele de pe-atunci erau mult mai mari decât cele de acum. La ţară se plăteau în produse. Mulţi s-or îmbolnăvit atunci, iar unii or şi murit de inimă rea. O fost tare greu, dar mulţumim lui Dumnezeu că am trecut cu bine peste toate”, spune bătrânul.

Ioan Corobea ţine minte şi acum valoarea impozitelor. Astfel, statul lua „cota” anuală, care se prezenta în felul următor: 1