Văduva unuia dintre militarii români ucişi pe front, în Afganistan, demonstrează că există viaţă şi după moartea partenerului. Războiul din Afganistan a lăsat-o văduvă, cu doi copii mici de crescut. Rudele şi prietenii au ajutat-o să înveţe să meargă cu paşi mărunţi către un nou viitor. Ionelia Sandu era la muncă, la cofetăria din Galaţi unde lucra, atunci când au venit s-o caute colegii soţului ei de la unitatea militară. Fuseseră întâi la casa părinţilor ei, unde locuiau şi ea, şi soţul, şi cei doi copii ai lor. Au găsit-o doar pe mama ei, aşa i-au dat prima vestea: fata ei rămăsese văduvă.
Soţul Ioneliei, Ionuţ Cosmin Sandu, a murit la 20 martie 2008, la vârsta de 29 de ani, în timp ce executa o misiune de patrulare în provincia Zabul din Afganistan. Maşina în care se afla a trecut peste un dispozitiv explozibil improvizat, „arma“ care a ucis 7 din cei 11 soldaţi români căzuţi la datorie în acest teatru de operaţiuni.
L-a cunoscut la 15 ani
Ionelia îl cunoscuse în 2000, când avea doar 15 ani, iar el 21. Ea spune că s-au iubit din prima clipă şi au aşteptat ca ea să împlinească 18 ani pentru a se căsători. Au rămas şi după nuntă în casa părinţilor ei, chiar şi după ce s-au născut cei doi copii, Marina şi Bogdan - şapte oameni în două camere, la periferia Galaţiului. Cei doi se înscriseseră pe listele Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, dar aproape fără şansă, pentru că cererea lor era pe locul 1.400, îşi aminteşte văduva. Soluţia pe care a găsit-o Ionuţ pentru a-şi putea permite o casă numai a lor a fost să plece pe front. Prima dată în 2005, ultima dată în 2008.
„A plecat pentru bani. Cine pleacă acolo pleacă pentru bani, nu pentru cariera militară“, spune Ionelia. Şi ştia exact ce-l aşteaptă pe front. Înainte de a pleca i-a spus: „Pot să mor aici sau pot să mai merg în alte şapte misiuni şi, dacă mi-e să m
