Membru al Cenaclului „Mihu Dragomir”, epigramistul şi prozatorul Păun Condruţ este colaborator, de ani buni, al ziarului „Ancheta” editat de Poliţie. A călătorit mult, s-a plimbat prin Insulele Canare, pe Broadway, în Malta, Gibraltar şi Halifax. Cu toate acestea, s-a întors de fiecare dată la Brăila.

Profil

Născut: 18 decembrie 1944, Budişteanu, judeţul Brăila, sat actualmente dispărut

Studii: Şcoala Tehnică, Şcoala de Ofiţeri Telegrafişti

Ocupaţie: pensionar şi scriitor

Familie: văduv

Mereu cu zâmbetul pe buze şi gata să te binedispună, Păun Condruţ păstrează în tolbă tot atâtea vorbe de duh câte epigrame a meşteşugit în cei aproape 30 de ani de activitate editorială.

Din 2002, s-a apucat să scrie şi proză „datorită singurătăţii”, odată cu plecarea în eternitate a soţiei. „Mai am un strop de noroc: colegii din Cenaclul Umoriştilor Brăileni „Ştefan Tropcea” mă încurajează, să nu abandonez lupta cu Destinul”, spune epigramistul.

Autorul al volumului „Rânduri care te pun pe gânduri”, publicat în 2002, Păun Condruţ face casă bună cu sărăcia, după ce, ani la rănd, a huzurit prin porturile din Europa şi America de Nord.

Păstrează, însă, o comoară în inimă, anume calităţile unui bun creştin. Zilele trecute, l-am găsit în Grădina Mare, cu cărţile pe tarabă. „Strâng bani pentru următoarea carte”, a spus Păun.

„Ţigările Kent erau ca iarba fiarelor: cu ajutorul lor se deschideau toate uşile”

Păun a văzut lumina zilei într-un sat acum dispărut: Budişteanu, aflat la patru kilometri de Zăvoaia, în lunca râului Călmăţui. Deunăzi, un amic i-a spus, mai în glumă, mai în serios, să o lase mai uşor cu scrisul, pentru că, dacă ajunge celebru, „n-ar avea unde să-i facă o casă memorială”.

Epigramistul a pornit de jos. Cum singur recunoaşte, nu a înţeles matematica, nu se omora cu învăţatul, însă a avut un noroc chior