În realitate, refuzarea lui Klaus Johannis de Traian Băsescu a fost un gest electoral, aşa cum desemnarea de Coaliţia de la Grivco a fost tot un gest electoral.

Telenovela Premierul dorit de Popor, respins de Dictator continuă cu episoade tot mai palpitante, difuzate de televiziunile de ştiri ale mogulilor de presă. Episodului Vizita Premierului Dorit la Bucureşti, cu toate ingredientele sale pitoreşti, de la transmiterea în direct a luării bagajului până la intrarea în biroul lui Mircea Geoană, transformat din birou al preşedintelui Senatului în birou de campanie electorală al PSD, trecând prin simpatica apariţie a lui Adrian Năstase, care nu ne-a prea lămurit ce făcea pe acolo, duminică după-amiază, i-a urmat episodul Jurământul Coaliţiei de la Grivco - Ori Johannis, ori murim! - jurământ diferit, s-o recunoaştem, de cel de la Jeau de Paume.

E limpede şi unui gură-cască într-alte politicii că, prin tărăboiul cu Premierul Coaliţiei de la Grivco, Mircea Geoană şi Crin Antonescu l-au pus în faţă pe Klaus Johannis pe post de tanchetă şi, îndrumaţi de Dan Voiculescu şi de Sorin Ovidiu Vântu prin portavocele posturilor tv, urcă pitiţi în dosul neamţului Dealul Cotrocenilor, feriţi de gloanţele Celui din Palat.

În aceste condiţii, enigma acestei zile, una la fel de mare ca şi cea a teroriştilor din decembrie 1989, care deşi trăgeau din orice poziţie nu reuşeau să-l atingă tocmai pe Ion Iliescu, e următoarea: De ce a refuzat Traian Băsescu desemnarea lui Klaus Johannis? O întrebare cu atât mai palpitantă cu cât, aşa cum am mai scris, din punct de vedere electoral, acceptarea propunerii l-ar fi scutit pe Traian Băsescu de loviturile administrate de Coaliţie şi, în plus, ar fi dat el o contralovitură adversarilor săi. De altfel, însuşi Traian Băsescu, politician cu un deosebit instinct al electoratului, a intuit că primarul de Sibiu e,