Universitatea de Muzică şi Dans din Köln a găzduit între 8 şi 10 octombrie congresul internaţional "Heavy Metal and Gender", manifestare la care au participat atât specialişti, cât şi muzicieni, precum Angela Gossow (Arch Enemy), Sabina Classen (Holy Moses), Doro Pesch şi Britta Görtz (Cripper). România a avut şi ea un reprezentant la prestigiosul eveniment, în persoana Mariei Grăjdian, care a susţinut tema "Gender is an Attitude: Heavy Metal in Anime Soundtracks".
Jurnalul Naţional: Cum aţi reuşit să fiţi selecţionată pentru a susţine o prelegere la un eveniment găzduit de prestigioasa universitate din Köln?
Maria Grăjdian: Un prieten mi-a povestit că se organizează acest congres şi mi-a sugerat să propun şi eu o temă. Am făcut o mică prezentare pe care i-am trimis-o organizatorului şi am fost anunţată după câteva săptămâni că tema propusă de mine a fost acceptată.
- De unde pasiunea pentru cultura japoneză? Mai ales că nu este prima lucrare în care abordaţi această temă.
- Încă de mică m-a pasionat cultura japoneză. Când am venit în Germania, în toamna anului 2000, şi am avut ocazia să fac facultatea de muzicologie, japoneză şi franceză, a fost împlinirea unui vis din copilărie.
- V-aş ruga să detaliaţi subiectul prezentat la congres, "Gender is an Attitude: Heavy Metal in Anime Soundtracks".
- Ideea de bază a referatului a fost modul în care se încearcă în cultura japoneză cotidiană, de divertisment, crearea unui spaţiu paralel realităţii genului/sexului impus de societate. Ceea ce eu am numit "gen/sex lichid" pornind de la ideea unei "identităţi lichide" - pe care am conceptualizat-o şi analizat-o amănunţit în lucrarea mea de doctorat, "Identitate lichidă: iubirea postmodernă, Takarazuka Revue şi reinventarea iluminismului" ("Fluessige Identitaet: die postmoderne Liebe, die Takarazuka revue
