Acum cateva zile, am lansat la Centrul Roman de Politici Europene raportul "O tara si doua agriculturi – Romania si reforma Politicii Agricole Comune a UE". Raportul este scris impreuna cu Lucian Luca, expert in politici agricole, si incercam acolo sa atragem atentia ca 2010 este un an-cheie pentru viitorul agriculturii europene, deci si romanesti. In anul care vine, Comisia Europeana va strange opinii din statele membre, urmand ca in 2011 sa vina cu un document de pozitie pentru reformarea Politicii Agricole Comune (PAC). Este deci momentul sa dezbatem si sa ne decidem: ce fel de agricultura vrem pentru viitor.
Raportul CRPE incearca, pe de o parte, sa informeze publicul si decidentii romani despre istoricul, reformele trecute si punctele-cheie de dezbatere asupra PAC. Pe de alta parte, a doua jumatate a raportului este o analiza a agriculturii romanesti, pusa in contextul dezbaterii generale europene. Concluzia noastra principala este ca nu putem vorbi despre o agricultura romaneasca, ci e corect sa vorbim despre doua agriculturi (de unde si titlul raportului): o agricultura de subzistenta, cu gospodarii taranesti care lucreaza cateva hectare (avem 2,6 milioane de gospodarii cu mai putin de un hectar) si o agricultura mare, cu ferme de sute, mai degraba mii de hectare. Este o realitate cu care cititorul urban nu se prea intalneste si poate va fi mirat sa afle ca 2.500 de ferme, fiecare cu mai mult de 500 ha, lucreaza 30% din suprafata agricola (luand in calcul suprafetele care primesc subventii europene).
Cei care vor avea curiozitatea de a citi raportul nostru (se gaseste la www.crpe.ro) vor vedea acolo diverse comparatii cu alte tari europene. Romania nu prea se potriveste cu nici un model, avem o agricultura bizara pentru Europa. Franta, de pilda, isi imparte aproape egal suprafata agricola intre ferme mijlocii, familiale, care lucre
