Numele celui mai mic oras din Europa ajuns pe harta Ligii Campionilor incepe sa fie murmurat cu respect.

“Uimirea” Urziceni a fost ieri cea mai surprinzatoare echipa din Champions League. Asta intr –o zi in care Barcelona a pierdut acasa de la Rubin Kazan. Sigur ca este o afirmatie subiectiva si vine din adancimea neagra a infrangerii Nationalei de la Belgrad. Apostol o stie cel mai bine. Liderul, de regula, al baietilor dintre ciulinii Braganului, nu prea a fost in apele lui la Glasgow. Dar aproape ca nu a mai fost nevoie de el ,pentru ca au fost destui alti barbati ieri pe teren. Atitudinea a fost cheia. Un cuvant desuet in tara arvunita de Miorita, in tara unde resemnarea se invata in ciclul gimnazial si se inalta la rang de valoare nationala. Dupa multa vreme calcaiele jucatorilor romani nu mai sunt murdare de propriul rahat si inghesuite pe linia portii. Dan Petrescu si-a facut studiile fotbalistice la Londra . Marturia acestei afirmatii va ramane inscriptionata pe veci in inima insangerata a suporterilor scotieni care paraseau cu capul plecat Ibrox Park. Urmasii lui Rob Roy au fost de o naivitate amuzanta. Autogolul Urziceniului din debut a alcatuit fundamentul unei capcane perfecte pentru trufia unui stadion denumit astfel inca de pe vremea cand noi abia ne dezmeticeam dupa Imperiul otoman. Nimic nu ar fi fost posibil fara anonimii (la Rio!) brazilieni Brandan si Ricardo,dar mai ales fara cerbicia lui Tudor, un portar iesit din rezerva ca sa intre in memorii. S-a jucat pe contre cu echipe scurte, iar noi am stapanit mijlocul si in consecita jocul.E drept ca scotienii s-au autoflagelat, inscriindu-si trei autogoluri, dar nu e mai putin adevarat ca ele au venit pe fondul unor superioritati coplesitoare in careul advers a echipierilor lui SuperDan . Modelul anonimului nepriceput, asumat perfect de patronul Bucsaru, are, iata castig evident in fata vocal