Devine din ce in ce mai clar ca lupta prezidentiala s-a imbogatit (sau complicat, luati-o cum vreti) cu inca o componenta importanta: premierii candidatilor la prezidentiale. Nu este ceva nou, tandemurile existau si in 2004.
O prima diferenta este ca, de aceasta data, premierii sunt in prim plan, nu in umbra candidatilor. Practic, dupa declaratia Parlamentului referitoare la sustinerea lui Klaus Iohannis, fara valoare juridica prea mare, dar cu o puternica incarcatura simbolica, in constiinta publica a fost fixata confrunarea intre doi premieri potentiali, ca simbol al insasi confruntarii electorale.
Tonul a fost dat de Crin Antonescu care a mutat foarte inspirat, imediat dupa motiunea de cenzura, cu Klaus Iohannis. Luat prin surprindere, Mircea Geoana s-a agatat rapid de primarul Sibiului, in numele majoritatii, ba chiar a incercat sa-l acapareze sau, cel putin, sa smulga de pe el marca lui Crin Antonescu. Traian Basescu s-a repliat rapid si a mutat cu un tehnocrat, perceput ca omul lui Mugur Isarescu.
Iohannis are avantajul exercitiului public, este destul de carismatic, are un bilant bun la Sibiu, este neamt, si, cel mai important, are notorietate. De partea cealalta, Lucian Croitoru are avantajul de a fi un economist de valoare, ce poarta marca guvernatorului BNR, si nu este deloc uzat de acuzatii publice. Este, in schimb, destul de bolovanos in exprimare, total neobisnuit cu presa si comunicarea publica, dar mai ales nu are notorietate.
Asa ca, cel putin pana cand Lucian Croitoru va fi cunoscut de majoritatea romanilor, castigatorul simpatiei publice pare a fi Klaus Iohannis. Este insa doar prima runda pentru ca mai urmeaza cateva momente importante in acest razboi.
Daca nu se intampla ceva spectaculos, Lucian Croitoru va avea posibilitatea sa prezinte un program si o lista guvernamentale in Parlament.
