Basul Operei Române din Cluj-Napoca, Mircea Moisa, unul din cei mai valoroşi solişti din ţară, se află la cea de-a cincizecea stagiune din carieră, fiind distribuit, în cele mai importante roluri. Mircea Moisa a fost fascinat de lumea muzicii clasice încă de la o vârstă fragedă, atunci când a fost dus de părinţii acestuia la un concert la Opera Română. „Aveam şapte ani când ne-am mutat cu toată familia la Cluj.

A fost momentul în care am fost infectat cu acest virus numit operă. Ţin minte că sala m-a lăsat fără respiraţie”, îşi aminteşte Mircea Moisa. Acest cadru, scena Operei Române din Cluj, avea să fie şi locul unde şi-a petrecut trei sferturi din viaţă. Contactul cu scena l-a avut la 15 ani, atunci când a fost selectat pentru a face figuraţie în cadrul unor spectacole.

Nu i-a plăcut ca avocat şi a dat la Conservator

În mod natural, ar fi trebuit să-şi urmeze visul, acela de a fi interpret al instituţiei culturale care l-a fascinat, copil fiind. Însă la 16 ani, atunci când trebuia să urmeze cursurile unei facultăţi a ales în mod surprinzător Dreptul.

„Normal că vroiam să dau la Conservator, dar mi s-a spus că vocea îmi este încă în formare şi mai trebuie să aştept câţiva ani şi nici nu puteam sta degeaba acasă”, rememorează artistul. Nu i-a plăcut însă domeniul, iar un articol dintr-un ziar în care se anunţa un post liber de corist al operei a însemnat pentru Mircea Moisa „salvarea”. A fost selectat în toamna anului 1960 din câteva zeci de pretendenţi, iar opt ani mai târziu a fost promovat ca solist.

Au urmat câteva sute de spectacole şi roluri susţinute pe cele mai mari scene din lume. La Opera Română din Cluj artistul a „bifat“ în această toamnă stagiunea cu numărul 50. Spune cu mândrie că în toţi aceşti ani nu a lipsit, dar nici nu şi-a anulat vreun spectacol, nici măcar din motive de sănă