Sînt cîteva isterii de-a dreptul nocive care ocupă tot spaţiul de dezbatere, complet aiurea. Dezgustul universal este valabil şi la Pleşu, şi la Realitatea, cu “respectul”, dar acest dezgust nu poate fi exploatat politic oricît ne-am iluziona. Poate, cel mai sănătos, poate fi exploatat comercial. Nici măcar Traian Băsescu nu e stăpîn pe acest trend anti-tot (“anti-tot” nu din stradă, ci în fotoliul de acasă) pe care părea că-l stăpîneşte.
- Anti-Băsescu – nu e loc de discurs critic la adresa preşedintelui pentru că apar imediat Gîdea-Nistorescu-Chireac- etc. care te fac să-ţi iei lumea în cap şi să nu mai faci politică ever. Senzaţia asta de sfîrşitul lumii dacă rămîne Băsescu e afacerea lor. Dar e publică, din păcate. Culmea e că prostioarele pe care le reproşează ei maschează involuntar marile probleme din conduita preşedintelui
- isteria anti-anti-Băsescu, practicată de fanii absoluţi ai preşedintelui. Cu ăştia nu mai poţi vorbi despre derapajele clare ale omului pntru că imediat eşti inclus în prima gaşcă. Şi nu mai poţi vorbi nici despre interpretări nuanţate pentru că “eşti manipulat”
- isteria antipoliticieni e exploatată de ambele grupuri enunţată mai sus – toţi sînt o apă şi un pămînt blabla. Ok, putem sări de nivelul de crîşmă? Evident, “antipoliticienii” se împart şi ei în două tabere: antiparlamentari şi anti oamenii lui Băsescu…
- Antipresa – presa e în rahat economic şi etic, dar nu complet, ba chiar am fi mai informaţi ca niciodată dacă am şti şi cum să depăşim complexul manipulării prin televizor. Ziariştii care urlă toată ziua împotriva presei sînt ca politicienii care urlă toată ziua împotriva politicii. Au o problemă atunci cînd ies din nemulţumirea abstractă…
Ce nu se vorbeşte decît foarte puţin pentru că sînt chestiuni triviale şi “la mintea cocoşului”:
- UTILITĂŢI – cum se poate sparge tirania firmelor care in