Cu acordul Ministerului Educaţiei, elevii-ciobănaşi de la munte au un program special de cursuri, aranjat după transhumanţă. Viaţa de ciobănaş nu este uşoară: muncă şi carte. Sau mai degrabă invers. Aşa că elevii din câteva sate din Sibiu termină anul şcolar la 25 mai, ca să poată urca oile la munte cu părinţii. Oficial, anul şcolar începe pentru copiii din satele de ciobani la 15 septembrie. Oamenii recunosc însă că de multe ori reuşesc să-i trimită la cursuri abia la 1 octombrie. Până atunci sunt încă la munte, cu oile. Din acelaşi motiv, anul şcolar se încheie mai devreme, la 25 mai. Spre exemplu, sătenii din localităţile sibiene aflate la mare altitudine nu ştiu a face decât oierit.

Turmele ajung să fie şi de 1.000-1.500 de capete pe familie. Munca în sine este constantă şi susţinută de-a lungul unui întreg an calendaristic. Începând cu transhumanţa, când turmele se mână spre Cluj sau spre Arad, şi până la vânzarea brânzei, toată familia participă cot la cot la această activitate.

Şcoala de lângă munte

Unul dintre satele cu numeroşi ciobănaşi este Jina, unde şcoala are program redus. Situată la peste 1.000 de metri altitudine, comuna este cea mai întinsă localitate rurală din judeţul Sibiu. Ca să ajungi aici trebuie să treci prin Sibiu, apoi în stânga prin Sălişte, urmând un drum şerpuit ce se scurge printre imaşuri întinse, culmi domoale de deal şi culoarele umbroase ale pădurilor de brazi. Dacă Cioran numea Răşinariul ca paradis al copilăriei sale, cu siguranţă copiii din Jina îşi închipuie aşezarea ca o adevărată gură de rai.

Într-o parte, pădurea îţi ridică brusc privirea până la cerul norilor, urmând ca, în cealaltă parte, să ţi-o risipească blând peste întinderile unduinde ale imaşurilor. La mijloc se ridică mândru satul cu gospodării largi, aranjate de mâini harnice de oameni pricepuţi. Prinşi în vâ