Daca te uiti la declaratiile partizane, dintr-o parte sau dintr-alta, s-ar zice ca sistemul nostru politic e pe cale sa faca implozie, sa se dezintegreze, sa faca prapad in cale. In calitate de consumator de stiri, analize si opinii politice as putea sa ridic din umeri: sunt capabil sa “tai sonorul” unor astfel de mesaje, sa nu ma mai uit atata in gura lor, cum imi spunea un prieten. In schimb, din punctul de vedere al interesului public mi se pare o mare problema cu propagarea acestui discurs alarmist pana la extrem, o problema care urmeaza morala povestii cu Petrica si lupul. Daca strigam, sau daca toleram prea usor genul acesta de strigate disperate cu “calcarea constitutiei”, “lovitura de stat” samd. la orice gest normal facut dintr-o parte sau alta, atunci riscam ca in momentele in care politicienii, sau alte categorii, vor fi in situatia de a face intr-adevar astfel de abuzuri, sa ne pomenim ca semnalele de alarma nu mai sunt crezute de public.

Vreme de trei articole am explicat, si eu si Mih, care sunt cauzele actualului impas de pe scena politica. E un impas al carui efect, pana una alta, pare mentinerea guvernului Boc in interimat vreme de inca o luna-doua, pana dupa alegeri. Altfel decat in opinii partizane, de genul celor pomenite mai sus, mari amatoare ale termenului “dezastru”, ma indoiesc ca cineva se poate plange in mod rezonabil de acest efect. Asta cu atat mai mult cu cat guvernul Boc, spre deosebire de precedentul creat de Tariceanu II, se pare ca va respecta limitele interimatului si nu va mai emite Ordonante simple sau de urgenta; nici nu va mai initia legislatie. Cu alte cuvinte, avem in acest fel si un moment de respiro oferit parlamentului sa isi treaca legile proprii.

In rest, exista un conflict pe scena politica dar, trebuie zis si aplaudat (da, chiar asa!), acest conflict se desfasoara in limitele constitutionale. Ultimul act