"Suntem pe «sârmă» din ce în ce mai puţini" Vartan Arachelian, un nume de referinţă în televiziunea română, împlineşte astăzi 73 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".

"Vă mulţumesc, domnişoară, pentru că v-aţi amintit de mine, chiar dacă motivul n-are de ce să mă bucure: scad încă un an din cursa spre potou. Apoi, mai aveţi bunătatea să mă amăgiţi cum că 73 de ani nu e un sfârşit, ci chiar începutul unor noi proiecte. Ce să-i faci, e privilegiul tinereţii, spunea Ibrăileanu, să bată obrazul senectuţii exersând politeţea. Mărturisesc însă, cu aceeaşi sinceritate, că doar în astfel de ocazii sau în cele administrative, când mi se cere să mă identific prin vârstă, mi-aduc aminte cât de mult a trecut de când sunt p'-acilea. Din ce în ce mai des proiectez pe ecranul personal o imagine care-mi vine din copilărie: un om, fără vârstă identificabilă de pe sol, trăind pe o sârmă întinsă între doi stâlpi de telegraf. Omul îşi înjghebase şi un mic cort la un capăt unde chiar se gospodărea, făcea jumări de ne lăsa gura apă, în anii în care foamea bântuia în ţară. După ce se ospăta tacticos începea să se bălăbăne pe sârmă ajutat de o cobiliţă ceva mai lungă decât a juveţilor care mai făceau comerţ şi după război în Constanţa, oraşul meu natal. Mersul lui pe sârmă, cu ezitări simulate, ori ba, e în «filmul» meu chiar viaţa pe care am dus-o. Numai că la cele două capete nu se află o terra ferma, ci două abisuri, unul din care am venit şi altul spre care călătorim. Am pornit mulţi - m-am născut doar în România Mare, ţară cu o natalitate care speria Europa - şi suntem pe «sârmă» din ce în ce mai puţini. Trebuie să continuăm să înaintăm fără a cădea în ridicol, ca politicienii. Mă gândesc la ei, la plăcerea lor de a se bâţâi pe sârmă, când pe stânga, când pe dreapta, agăţaţi de cobiliţa personală pe care ne-o vândă drept baghetă magică. Deşi azi nimeni nu-i obligă «să mintă