Astept de ceva vreme sa scriu un text cu titlul "End of choice", ca dupa aceea sa ma ocup de cultura gazonului englezesc sau chimia vietii la arici (ala chelios, desigur).
Imi tremura neuronii privind la zbaterea ticaloasa, inima imi falfaie eliminand toxine, mi-am spalat blugii in care tineam pastila de propanolol, deci moment mai propice nu se putea.
Si cand parea ca nimic rau nu se mai poate intampla, Nati Meir s-a retras din cursa prezidentiala, deci nu mai am nici macar optiunea sa votez un ins cu lumile plecate cu steaua, ca sa resping tot ce-mi ofera ogorul politic spre a-i delega prerogativa mea fundamentala de proprietar si beneficiar.
Trebuie ales, prin urmare si in principiu, dintre astialalti, si nu voi selecta din memorie decat lucrurile bune de care si-au legat numele.
Traian Basescu e un geniu al dansului din buric, deci pot aprecia perfectiunea. Un erudit al clasei animalelor politice, sef de promotie al repetentilor ratiunii, care se gudura la auzul gandului ca va reusi sa le plateasca pensiile si salariile daca-i da tara un guvern si un parlament majoritar.
Tot la plus: a reusit sa condamne regimul totalitar la putin timp dupa ce-l lua dupa umeri pe Adrian Nastase si le plangea de mila romanilor ca trebuie sa aleaga intre doi fosti comunisti, si nu lasa o clipa sa treaca fara sa anunte ca se lupta cu grupurile de interese care au stors Romania de resurse. Iar mai nou, anunta reforma sistemelor care au permis privilegii cu nemiluita - pusca si cureaua lata sunt, deocamdata, tot acolo, dar va zdrobi, nu-i asa, oraduirea cea cruda si nedreapta.
Mircea Geoana e un geniu al duiosiei, si aici, am tot o sfera. Un glob de cristal mi-ar spune insa ca tot ce propune e in viitor, c-asa lucreaza logica, gramatica si istoria. Poate ca Romania are nevoie de o evolutie pe scara comportamentului
