„Miss Daisy şi şoferul ei“ de la Teatrul Evreiesc de Stat este ca o călătorie de 100 de kilometri pe autostradă, într-o maşină care merge cu spatele. Spectacolul este dovada de netăgăduit că se poate demola cu involuntară uşurinţă chiar şi o piesă câştigătoare a Premiului Pulitzer pentru Dramaturgie. După o oră şi zece minute, doi spectatori întârziaţi au urcat într-o lojă a Teatrului Evreiesc, încercând să mai prindă ce rămăsese din spectacol. Nu pierduseră nimic.
Îi putea asigura de asta o spectatoare din primul rând, de la balcon, care a dormit vreo 40 de minute din cele 70 deja scurse. Din motive absolut neîntemeiate s-a trezit buimacă, dând vina pe spectacol: „E foarte lent, dragă!”, i-a spus prietenei de alături. Însă nu poticneala este cel mai mare păcat al spectacolului regizat de Claudiu Goga, ci lipsa de chimie dintre cele două personaje.
Miss Daisy, evreica bogată, ultrazgârcită şi perpetuu ţâfnoasă, păstrează distanţa până la capăt faţă de şoferul care îi devine, într-un final, cel mai bun prieten, după 25 de ani de cutreierat străzile în aceeaşi maşină.
Daisy Werthan (Maia Morgenstern) şi Hoke Coleburn (Mircea Rusu) parcă nu s-ar afla pe aceeaşi scenă, ci ar juca prin videoconferinţă, de pe două scene aflate în două oraşe diferite.
Miss Daisy scapă fără nicio zgârietură dintr-un accident de maşină minor, dar intră în vizorul companiilor de asigurări şi nu mai poate şofa. Nici fiul ei, Boolie Werthan (Mircea Drîmbăreanu), un bogat om de afaceri, n-o mai lasă să se urce la volan. Îi angajează, în schimb, un şofer de culoare, punându-i la încercare, fără să ştie, toată răbdarea, toate pornirile rasiste, toată libertatea care i-a rămas în plus după moartea soţului.
Un prieten neaşteptat
Miss Daisy îl cunoaşte pe îndelete pe şoferul ei incult, care nu ştie să citească. Hoke
