Sâmbătă, 21 octombrie 1989, a fost consemnat un singur program în agenda şefului de cabinet - Plenara Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Învăţământului între orele 8:30 şi 13:05.
Înveşmântată aşa cum îşi imagina că trebuie să fie o "savantă militantă", Tovarăşa a fost elementul central al ceremoniei. Cu toate titlurile sale - academician doctor inginer, membru CPEx, prim-viceprim-ministru al Guvernului, preşedintele Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Învăţământului... Al doilea om în stat, dar toţi ştiau că e mai mult de-atât: în cuplul Ceauşescu, bărbatul era capul, iar Elena gâtul.
La ordinea de zi, nu bilanţul Consiliului pe 1986-1989 a fost partea principală, ci aprobarea unanimă a propunerii realegerii lui Ceauşescu în funcţia de secretar general. Tovarăşa şi-a citit cuvântarea, a aplaudat elogiile vorbitorilor şi când s-a dat citire telegramei adresate soţului ei.
Şi s-a plictisit, fără îndoială, prefăcându-se atentă la vorbitori. După "desfăşurător", mândri că fuseseră desemnaţi "să dea glas", au urcat pe rând la tribună Aurel Sandu (directorul general al Institutului Central pentru Industria Electronică), Ion Anton (directorul Institutului Politehnic Timişoara), Nicolae Bărbulescu (directorul general al Institutului Central de Chimie), Rodica Vâlcu (rectorul Institutului Politehnic Bucureşti), Mircea Drăgulin (directorul Institutului de Cercetare Ştiinţifică şi Inginerie Tehnologică pentru Sectoare Calde şi Metalurgie), Ion Dodu Bălan (rectorul Universităţii Bucureşti), Ioan Folea (şeful Centralei Departament a Geologiei), Cameluţa Beldie (rectorul Institutului Politehnic Iaşi), Ion Badea (preşedintele Consiliului Naţional al Apelor), Alexandru Puiu (rectorul Academiei de Studii Economice), Marin Ivaşcu (directorul general al Institutului Central de Fizică), Gheorghe Marcu (directorul Institutului de Chimie Cluj-
