Infuzia de fotbalişti străini salvează bugetele cluburilor. Sunt preferaţi jucătorii din America Latină, Africa şi estul Europei, pentru că se mulţumesc cu salarii la jumătatea celor dorite de comunitari. Până acum cinci-şase ani, transferurile de jucători străini la echipele din Liga I erau sporadice. „Erau vreo 35-40 de jucători străini, care tot veneau şi plecau“, îşi aminteşte ofiţerul de presă Adrian Ionescu, de la Liga Profesionistă de Fotbal (LPF). Maj

Infuzia de fotbalişti străini salvează bugetele cluburilor. Sunt preferaţi jucătorii din America Latină, Africa şi estul Europei, pentru că se mulţumesc cu salarii la jumătatea celor dorite de comunitari.

Până acum cinci-şase ani, transferurile de jucători străini la echipele din Liga I erau sporadice. „Erau vreo 35-40 de jucători străini, care tot veneau şi plecau“, îşi aminteşte ofiţerul de presă Adrian Ionescu, de la Liga Profesionistă de Fotbal (LPF). Majoritatea proveneau din ţări africane sau ale fostei Iugoslavii. Imediat după integrarea României în UE, au început să apară jucătorii comunitari: portughezi, belgieni, francezi, cehi, slovaci.

Oferta a devenit, în scurt timp, destul de mare. „Să nu vă imaginaţi, însă, că au venit din ţările cu echipe de top din Uniune. Pe piaţa noastră au început să intre mai mult jucătorii liberi de contract, pentru că nimeni nu-i mai angaja în ţara lor“, detaliază el. Aşa se explică de ce, din cinci astfel de jucători, doar unul singur rămânea după două-trei săptămâni de probe la cluburile pentru care optau. Au venit însă şi jucători valoroşi, pe care cluburile din România nu i-au achiziţionat.

Flerul antrenorilor noştri nu a dovedit într-atât de multă subtilitate încât să selecţioneze fotbalişti care acum joacă la echipe de renume. „Obi Mikel a dat probă la Rapid şi a fost respins. Acum joacă, pe bani buni, la Chelsea“, îşi exprimă regretul dire