- Cultural - nr. 403 / 21 Octombrie, 2009 Crime si criminali in serie. Practic, din anul 1848 avea sa inceapa cea mai cumplita si cea mai dureroasa drama a romanilor ardeleni. Schingiuiri, jafuri, omoruri savarsite prin lovire, prin impuscare sau spanzurare, prin taiere in bucati. O natie minoritara, care a batut la pas munti si continente in secolele VII-IX, s-a asezat undeva, in Europa, in Panonia, intr-un spatiu in care totul era armonios. Si campiile, si apele, si muntii... Si, chiar din prima clipa au lansat teorii absurde, mincinoase, cum ca s-ar fi asezat in zone in care erau doar copaci vii si pesti in rauri, dar nu si oameni. Era vid! Si, vai! Au mai scornit si teoria "invaziei" valahe, de undeva din sudul Dunarii. De acolo, sustin teoriile lor, au venit oierii valahi. Multi. S-au inmultit repede, nu foarte repede, de i-au speriat. Era de "vina" superpotenta lor. Mancau branzeturi si beau mult lapte de oaie, dupa care, un-doi veneau copiii. Asa au ajuns valahii sa fie multi... Doamne, cat de rizibile si absurde "teorii"! Si ca sa domine si numeric, razboinicii veniti de prin Asia, s-au pus pe treaba, incepand sa "inghita" ba romani, ba nemti, ba slovaci, ba, croati, ba sarbi. Tot ce le-a iesit in cale. Si nici asa n-au ajuns sa fie majoritari. A crescut, in schimb, aroganta varfurilor. Natie suprema. "Buricul Europei"! In rest, doar nimicuri... si maruntisuri. Ba mai mult, aceste teorii le-au raspandit aiurea prin Europa si prin intreaga lume. Gemeau puscariile! Gropi comune, peste tot. Mihalt, Luna, Iara, Belis, Ip, Traznea, Muresenii de Campie, Sucutard, Sarmas, Salonta... O harta a Ardealului. Si cata umilinta! Romanii, un neam "tolerat"... O limba batjocorita. O credinta sfidata. Biserici ale romanilor, daramate si transformate in depozite sau chiar in grajduri. Romani pusi sa traga in jug. Averi jefuite. Visuri himerice. Stapanire ungureasca de la Mar