Vladimir Tismăneanu: „Rar mi-a fost să trăiesc sentimentul de déjà-vu precum în aceste ultime zile”.
În aprilie 2007, s-a produs ceea ce, împreună cu Dragoş Paul Aligică, am numit, în articolul nostru apărut în „Wall Street Journal”, “puciul parlamentar din România”.
A urmat referendumul, Traian Băsescu a câştigat, cei “322” au tăcut mâlc, ocupându-se de problema cozii între picioare. Costuri imense doar pentru a satisface orgolii de două parale şi vendete infame. Se pare că acea lecţie nu a fost învăţată. Ei revin acum sub noua întruchipare a unei coaliţii intrate la apă (deocamdată la figurat).
Într-un articol recent publicat pe agenţia de ştiri HotNews, Dan Tăpălagă observă excelent că “avem, astazi, două tabere bine conturate încă din 2007, însă măştile au căzut definitiv pe 13 octombrie, când a picat şi guvernul. Ştim, astăzi, precis cine cu cine defilează. Au ieşit la lumină. ş...ţ De ce nu vor fi anticipate? Pentru că marea coaliţie se teme de popor. Exact aceleaşi trei partide au picat ruşinos testul referendumului, când s-au căznit acum doi ani să-l suspende pe Traian Băsescu”.
Într-adevăr, imaginea ţării îi lasă indiferenţi, importantă este dărâmarea guvernului Boc, subminarea lui Băsescu, torpilarea oricărei propuneri a acestuia. Fără jenă, zi de zi, ceas de ceas, metodic, perseverent, sistematic şi cu orice preţ. Scopul (înfrângerea lui Traian Băsescu la alegerile prezidenţiale) justifică orice mijloace.
Aşa cum remarca foarte bine Cristian Preda, nu mai contează numărul membrilor acestei coaliţii, ci doar identitatea lor politică. Iar cei „254” sunt deja în campanie. Profesorul de ştiinţe politice precizează corect: “Traian Băsescu va avea de luptat nu doar cu candidaţii PSD, PNL şi UDMR, ci şi cu coaliţia lor”.
Un preşedinte de partid care refuză să meargă la Cotroceni pentru
