S-a întâmplat aşa: marţi seara, Jazz’n’Blues Club neîncăpător, râsete cu lacrimi, stand up comedy, Vio, Costel şi Teo de la Trupa “Deko”, aproape două ore.

Atunci când Doru Octavian Dumitru spune că “noi, comedianţii suntem resturile aruncate la câini”, băieţii de la Deko spun că viaţa e frumoasă. După show, am aterizat la Leo, cu Teo, care s-a oferit să-mi scrie materialul. Ironic şi glumeţ până la patru dimineaţa.

“De ce nu mi-a plăcut mie show-ul Trupei Deko? O porcărie, în sensul literal al cuvântului. Adică multe glume vulgare, vorbit despre Isus, droguri şi mult prea mult sex pentru nişte obraji subţiri. Înţeleg, sinceritatea are, poate, meritele ei. E împrospător să auzi nişte băieţi care trăiesc ce predică, vorbind deschis despre nişte idei ce-i bântuie, chiar dacă ideile acestea se referă la educaţia sexuală precoce sau la reacţia cretina a femeilor la vederea unei căşti de motociclist. Totuşi, s-ar putea să fie nevoie de mai multe sinapse decât de obraji subţiri ca să rezişti la un show de genul acesta. Şi d-asta zic, din public văzând acest act artistic, nu pot să nu remarc nişte lipsuri: lipseşte fineţea. Dacă vă plac bisturele sigur nu o să apreciaţi sângele. Şi băieţii ăştia au cozi lungi şi lame groase. În viziunea lor, dacă nu merită măcelărit, nu merită discutat – lipseşte rafinamentul. Oamenii care râd până la urmă la o glumă rafinată, doar dacă nu conţine cuvinte licenţioase, ei bine, ei vor pleca dezamăgiţi. Lipseşte poate abordarea românească. Obişnuiţi de prea multă vreme cu Titică de la Trăzniţi în NATO, sunt mulţi care nu înţeleg umorul românesc fără clownerie. Dacă nu ai pantalonii prea scurţi şi violent coloraţi, poţi oare să ai pretenţia că eşti amuzant? De asta nu mi-a plăcut mie show-ul băieţilor de la Trupa „Deko”. Bădărani, îmbrăcaţi mult prea puţin amuzant, au avut pretenţia că se poate face din rahat, bici. Că poţi să