La 35 de ani, vârstă la care numeroşi fotbalişti s-au retras de mult din activitate, Daniel Tudor s-a întâlnit din nou cu gloria. În minutul 38 al meciului de marţi cu Glasgow Rangers, la scorul de 1-1, portarul Unirii Urziceni a apărat un penalty, contribuind decisiv la victoria uluitoare a campioanei României.
Libertatea: Cum ai trăit meciul de la nivelul gazonului?
Daniel Tudor: La început au fost ceva emoţii, dar numai puţine, pentru că n-am avut timp de ele. Nici nu începuse bine meciul când am luat gol, dar i-am simţit pe băieţi hotărâţi să încerce revenirea.
Apropo, îţi reproşezi ceva la golul scoţienilor?
A fost un gol ciudat, venit dintr-o deviere care a săltat mingea peste mine. Habar n-am dacă aş fi putut interveni decisiv. Poate că trebuia să sar după balon, dar aşa m-a prins faza.
Ai apărat, în schimb, un penalty.
A fost vorba de inspiraţie şi noroc. M-a ajutat Dumnezeu şi am scos şutul lui Davis. Cred că în momentul ăla s-a făcut diferenţa. Echipa a prins încredere maximă, dar, sincer, nu mă aşteptam să câştigăm la o asemenea diferenţă
A stat două ore la proba antidoping
Există un meci mai bun în cariera ta?
Au mai fost o finală de Cupa României, una de Cupa Ungariei, dar cu Glasgow Rangers a fost meciul vieţii mele. Te simţi fotbalist când joci asemenea partide, cu o atmosferă senzaţională pe stadion.
Ce-au zis scoţienii?
Erau tare supăraţi. Eu am fost la proba antidoping, unde am stat vreo două ore, până pe la 2.30 noaptea. De la Rangers erau acolo portarul McGregor şi mijlocaşul Naismith, dar nici unul dintre ei n-a scos un cuvânt.
Somat să dea de băut
Daniel Tudor a fost somat, în glumă, de Cătălin Grigore (32 de ani), al doilea portar al Unirii, după Arlauskis, să dea de băut după acel 11 metri apărat la Glasgow: “La antrenamente ne băteam unul altuia penalty-uri şi eu câşt
