I-am ascultat şi citit cu atenţie pe cei care susţin ideea că sîntem martorii unei loviturici de stat. Dar nu m-am lămurit cine vrea s-o dea? Această majoritate adunată în jurul unui nume de premier pe care l-a propus? Sau preşedintele care a venit cu propria sa propunere?

Recitiţi Constituţia şi veţi vedea că e prost alcătuită. Îi dă dreptate lui Băsescu – în privinţa desemnării premierului, dar şi adversarilor săi care spun că ei sînt majoritatea pe care ar fi trebuit s-o identifice preşedintele. Dar nu spune nicăieri Constituţia că majoritatea parlamentară îi propune preşedintelui premierul. Şi cu atît mai puţin că preşedintele trebuie să accepte propunerea majorităţii.

În privinţa des invocatului părinte al Constituţiei, răposatul Antonie Iorgovan, cu tot respectul faţă de morţi, îmi amintesc de el ca despre un apucat, care umbla în permanenţă cu o servietă plină de cărţi şi spunea aiureli dînd cu palma în servietă, ca în Sfîntul Chivot.

După mine, ca simplu cititor al Constituţiei, primul care are dreptate – cu desemnarea premierului – e Traian Băsescu. Dar şi majoritatea constituită în parlament are dreptatea ei, pe locul doi, în situaţie conflictuală: reproşul ei e că preşedintele nu-i acceptă propunerea de premier, ci propune un premier pe care ea nu-l acceptă.

Dar dacă preşedintele e cel care desemnează premierul, nu se prevede nicăieri în Constituţie că preşedintele ar putea ajunge în situaţie conflictuală cu o majoritate care să-i propună un premier care nu-i convine. Să recunoaştem că această Constituţie a fost votată pentru un PSD care, potrivit speranţelor lui Adrian Năstase şi nu numai ale lui urma să stea zeci de ani la putere. Cu adică un preşedinte ales din rîndurile PSD, cu un PSD majoritar în parlament şi, pe cale de consecinţă, vorba răposatului Iorgovan, cu un premier desemnabil tot dintre pesedişti. Or această constituţ