Am tot urmărit, de-a lungul timpului, evoluţia relaţiilor bărbaţi-femei în filmele de consum, de cele mai multe ori comedii romantice. Unul dintre "firele roşii" după care m-am ghidat a fost mica ideo-logie feministă aplicată, în jurul căreia se învîrt multe dintre producţiile în cauză.

Aplicînd această "grilă", constat, în cîteva filme văzute recent, o înflorire a ideologiei amintite, reflectată în situaţii de genul femeia e şefă şi bărbatul nu se jenează să lucreze pentru ea, şi apoi să se îndrăgostească de ea. De fapt, ceea ce se schimbă este perspectiva bărbatului în toate aceste contexte: el nu se mai simte inferior şi atins, în masculinitatea lui "feroce", de o atare poziţie. Chiar mai mult de atît, se conturează un nou tip de bărbat: sensibil, apt să se îndrăgostească, nu doar să facă sex, responsabil şi serios, capabil de sentimente de durată…

Visul oricărei femei, veţi spune, sau prea frumos şi, evident, mult prea siropos ca să fie adevărat. Aşa e, dar nu discut veridicitatea unor asemenea personaje, ci doar fenomenul apariţiei lor recurente. Andrew (Ryan Reynolds) din The Proposal (regizoare Anne Fletcher) este secretarul Margaretei (Sandra Bullock), de care, pînă la urmă, se îndrăgosteşte, deşi şefa lui e teroristă, carieristă şi insuportabilă. Ceva asemănător se întîmplă şi în New in Town (în regia lui Jonas Elemer), unde o şefă corporatistă (Renée Zellweger) îşi schimbă viaţa pentru sindicalistul local.

În Idilă cu dădaca mea (The Rebound), în regia lui Bart Freundlich, cea mai recentă producţie pe aceeaşi linie, personajul interpretat de Justin Bartha (Aram Finkelstein) este un incredibil monument de moralitate. Nu numai în relaţie cu şefa sa, Sandy (Catherine Zeta Jones), o femeie de 40 de ani, mamă a doi copii, proaspăt divorţată şi pe cale de a-şi începe o carieră " la care se angajează ca… bonă şi de care se îndrăgosteşte. Ci