„Femeia este îngerul păzitor al familiei, educatórea societăţii. Fiă-care naţiune atribue femeii mărirea séu decădinţa sa. Dacă bărbatul forméză legile, femeia forméză moravurile, dacă bărbatul guvernéză societatea, femeia o nobilitéză. [...] Să instruim, să educăm femeea, fiind că numai educaţiunea şi instrucţiunea ’i vor da sentimentul majestăţii sale, şi numai acest sentiment va inspira generaţiunei viitóre demnitatea umană, iubirea muncei ş’a progresului, şi va crea caractere“ (Dr. I.C. Drăgescu, Maternologia (educaţiune-igienă), Tipografia Pericle M. Pestemalgioglu, Constanţa, 1880, p. 14 – am preluat ortografia originală). Acest fragment ce deschide volumul Ionelei Băluţă (adaptarea tezei sale de doctorat susţinute la école des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris) concentrează multiplele aspecte ale obiectului său de studiu: deconstruirea elementelor ideologice şi politice, care au stat la baza construcţiei şi a definirii noii identităţi feminine, în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea în Principate. Autoarea plasează elaborarea identităţii feminine în cadrul proceselor de reconfigurare a categoriilor sociale şi a noilor reguli de reuşită socială, factorul central fiind dezvoltarea burgheziei. În demersul ei, construirea „idealului feminin“ este parte constitutivă a raporturilor de putere şi a unui proiect politic definit de ideologia naţională (maternitatea este văzută ca o datorie patriotică, femeile avînd rolul de a educa viitori cetăţeni) şi de democratizare (prin separarea dintre sfera statului, societatea civilă şi domeniul familiei, prin naturalizarea excluderii femeilor din sfera politică şi a drepturilor politice şi prin consacrarea destinului lor exclusiv domestic).

Prin adoptarea metodologiei şi a interogaţiilor specifice sociologiei istorice şi a sociologiei lui Pierre Bourdieu, întreaga analiză a Ionelei Băluţ