Oamenii din România reală au nevoie de soluţii urgente, acum, nu la anu’, astăzi, nu mâine. Deschid televizorul. Jale! Imagini din şcolile din Braşov: micuţii, înfofoliţi până în vârful capului, dârdâie de zor la ore. Încălzirea a fost sistată din cauza datoriilor. Şi nimănui nu pare să-i pese! Termometrul pus de reporter într-o sală de clasă arată douăsprezece grade Celsius. O mamă nu-i mai pune fiului ei în pacheţelul de ora zece sendvişuri, ci... Nurofen. Alt reportaj: la spitalul din Zlatna, caloriferele nu s-au mai dezmorţit de anul trecut. Sunt la fel de reci ca pacienţii care pleacă de aici pe lumea cealaltă. Cei care încă mai rezistă adoptă poziţia fetală sub trei rânduri de pături.

Temperatura din saloane e cu doar două-trei grade mai ridicată decât cea de afară. O doamnă, care a devenit rotundă de câte haine are pe ea, se plânge că a venit de-acasă cu o boală şi pleacă înapoi cu o alta... Oricum, nu astea erau primele ştiri din jurnal. Au fost trecute la coada ştirilor, la „şi altele“. La „fapt divers“! Primele zeci de minute sunt dedicate lui Băsescu-Geoană-Antonescu-Oprescu-Croitoru-Iohannis. Credeţi că pe oamenii de mai sus, cărora tremuriciul le-a devenit deja reflex necondiţionat, îi mai pot încălzi promisiunile, balivernele, strategiile politice? Ei au nevoie de soluţii urgente, acum, nu la anu’, azi, nu mâine. Altfel, „România îmbelşugată“ de poimâine s-ar putea să nu-i mai prindă la suprafaţă, ci sub pământ...

Din păcate, ei sunt România reală, o Românie reală atât de departe de Europa din care amarnic ne mândrim că facem parte. Schimb canalul. Pe CNN, o ştire care mă lasă cu gura căscată: „Finlanda a devenit prima ţară din lume care declară accesul broadband la internet un drept legal al cetăţenilor săi. Începând din iulie 2010, companiile de telecomunicaţii vor fi obligate să le asigure tuturor finlandezilor conexiuni l