Cel mai nou roman al lui Norman Manea, Vizuina, apare în această săptămînă în România, la Editura Polirom. Am discutat, printr-un schimb de e-mailuri, cu scriitorul rezident la Bard College, în New York, despre întîmplările controversate din fundalul acestui roman (de la asasinarea lui Ioan Petru Culianu la atentatele de la 11 septembrie 2001), despre recentul Nobel pentru Literatură acordat Hertei Müller şi despre reacţiile româneşti faţă de acest premiu. Norman Manea a părăsit România în 1986, după ce a publicat zece volume în limba română – Anii de ucenicie ai lui August Prostul şi Plicul negru se numără printre ele. A continuat să scrie şi să publice în Statele Unite şi a devenit laureatul unor premii literare internaţionale prestigioase. Este unul dintre cei mai traduşi autori de limbă română (cărţile sale au fost publicate în peste 20 de limbi) şi, în discuţiile despre „Nobelul românesc“ din cercurile noastre literare, era cotat drept unul dintre scriitorii cu cele mai mari şanse de a ne reprezenta în galeria acestui premiu. Seria de autor de la Editura Polirom urmăreşte publicarea şi difuzarea în România a întregii opere a scriitorului. Ce aduce nou, Vizuina în seria de autor „Norman Manea“? Marchează acest volum o mişcare decisivă de la eseu şi confesiune spre ficţiune şi roman? Vizuina este un roman nou, asta e noutatea... Nu este vorba de vreo mişcare decisivă într-o direcţie sau alta, de vreme ce viitorul este dintotdeauna şi rămîne şi în accelerata noastră epocă o incertitudine. Seria de la Polirom cuprinde pînă acum şapte volume tipărite, dintre care patru romane, daca includem şi Întoarcerea huliganului – receptat peste tot ca un roman –, balanţa înclină într-un anumit sens şi putem s-o înclinăm şi mai mult, adăugînd Plicul negru, a cărui retipărire în seria de opere se va produce, bănuiesc în curînd. Romanele se scriu mai greu decît confesiunea