Cristian Mungiu îi conduce pe cititorii ziarului „Adevărul“ în culisele filmului „Amintiri din Epoca de Aur 2 - Dragoste în timpul liber“. După fiecare film rămâi cu o grămadă de amintiri - cele mai multe plăcute. Citiţi aici însemnări despre cum a fost făcut filmul, poveşti mai vechi şi mai noi de pe platouri. Ca să duci la capăt un film, ai nevoie printre altele şi de multă prezenţă de spirit. Situaţiile neprevăzute sunt la ordinea zilei şi de felul cum le rezolvi depinde de multe ori soarta filmului.

Pentru una dintre poveşti aveam nevoie să filmăm noaptea în faţa Casei Poporului. Se apropia data la care trebuia să tragem dublele şi autorizaţia de filmare tot întârzia. Am ajuns în ziua filmării fără să avem autorizaţia, cu promisiunea că vine cineva cu ea direct pe platou. Dar n-a venit nimeni. În clipe ca astea toată lumea se uită la regizor.

În mod normal, regizorul se uită şi el la producător şi împreună iau o decizie. Noi fiind proprii noştri producători, n-aveam la cine ne uita. În plus, era o filmare foarte complicată, cu un curcan care trebuia să stea liniştit în miezul nopţii pe pavaj şi să se uite la o groapă plină cu apă. 

Să faci un curcan să facă orice e o mare performanţă, să-l faci să facă asta noaptea şi filmat de o macara care plutea pe deasupra lui ţinea de SF. Iar noi ne împiedicaserăm în cel mai simplu lucru, autorizaţia.

Curcanului începuse să i se facă somn - fiind pasăre, la ora aia în mod normal trebuia să doarmă - ca să stea trează avea nevoie de o grămadă de exerciţii de înviorare şi mici stropeli cu apă rece. Am decis că trebuie să filmăm: recuziterul nostru, inimos şi cu nervii tari, a pus mâna pe un târnăcop şi a scos dalele de care era nevoie ca să ne facem gropile.

Aveam cu noi o cisternă cu apă, să stropim pe jos şi să facem bălţi. Imediat ce am pornit-o, a apărut