Lungi şi complicate teorii ce ţin de ideologia marxist-leninistă şi istoria Internaţionalelor comuniste au determinat "politica de cadre" a Partidelor Comuniste ajunse la putere.
"Revoluţionarilor de profesie" din prima generaţie a conducătorilor, comuniştii le-au urmat activiştii de carieră, produs al şcolilor de partid şi selecţiilor serviciilor de cadre. Vom prezenta începând din acest număr dosarele de cadre ale componenţilor ultimului CPEx, vârful cadrelor de partid din România socialistă.
SECRET DE PARTID
În vremea lui Stalin, biografia unui membru al Biroului Politic ţinea de domeniul strict secret. Altfel şi despre Stalin s-ar fi aflat că în tinereţe organizase furturi de bănci ("exproprieri" pentru partid), că în exilul siberian concubinase cu o minoră, că avea cel puţin doi copii nelegitimi şi câte alte fapte de muncă şi viaţă nepotrivite staturii de demiurg. Interesant însă că asemenea documente n-au fost distruse de Stalin şi s-au păstrat în arhivele sovietice.
Una dintre directivele Politburo, secretă şi ea, stabilea că doar atunci când unul dintre componenţii săi va fi supus "epurării", viaţa sa putea fi cunoscută. Adică atunci când Stalin decidea că vreunul dintre vechii tovarăşi se făcea vinovat de "trădare", "sabotaj" ori "complot imperialist" erau puse la dispoziţia organelor de anchetă documente cu date personale. Acestea erau apoi interpretate în funcţie de interesele serviciilor speciale şi implicit ale liderului de partid. Aşa se face că pentru istoria Partidului Comunist din România date relevante aflăm din declaraţiile foştilor ilegalişti anchetaţi şi condamnaţi în procesele lui Lucreţiu Pătrăşcanu şi Vasile Luca.
Dacă documentele produse de serviciile speciale prezintă însă totdeauna "subiectul" în cele mai sumbre culori ("monstru cu chip de om" fiind unul dintre invectivele adresat
