Dupa trei incidente pe calea ferata in mai putin de o luna, ar fi cazul sa cumpanim unde gresim. Unde gresim sistemic, nu care ministru ar trebui destituit, pentru ca urmatorul ministru va mosteni acelasi dezastru structural.
Dupa 20 de ani, nu ne lipsesc doar autostrazile, ci avem si o infrastructura feroviara catastrofala. Mii de kilometri folositi in pierdere, destructurarea celor 22 de companii din sistem, preocupare minima pentru reconstructia infrastructurii de baza - in schimb s-au aplicat pomeni cu ghiotura pe spatele companiilor existente.
Daca tot e la moda sa ascultam sfaturile Fondului Monetar, sa ne amintim ca am fost avertizati inca din 2005 sa inchidem sau sa inchiriem minimum 3.000 de kilometri de cale ferata mai putin folosita.
Un exemplu de success exista deja in judetul Bihor. Cateva linii secundare CFR au fost inchiriate de o companie romaneasca pentru
a-si aduce muncitorii la munca din zonele invecinate. Nenorocirea este ca nu am reusit aceasta operatiune nici macar pentru jumatate din acei 3.000 de kilometri. Chiar si pentru kilometri inchiriati deja, cu greu, in urma unor proceduri anevoioase, companiile private plutesc intr-un semi-vid legislativ si o incrancenare administrativa a statului care este greu de inteles.
Al doilea sfat al Fondului Monetar a fost restructurarea companiilor CFR (a se intelege inclusiv disponibilizari de personal). Cele 22 de companii care formeaza vechiul CFR au fost create in urma unui program al Bancii Mondiale care nu a fost niciodata dus pana la capat. Neclaritatea patrimoniului fiecarei companii conduce la subventii prost calculate si datorii incrucisate intre noile entitati. 40% din terenuri nu sunt intabulate si incluse in capitalul social, de pilda. Curentul din calea ferata este gestionat de CFR Electrificare, care la randul ei primeste bani de la celelalte companii. Cand ele nu
