La 28 iulie 1988, la Institutul „Nicolae Iorga“ a fost programată Adunarea generală a oamenilor muncii. În loc de rutina unei desfăşurări obişnuite, însă, cinci dintre istoricii care au participat la întîlnire au avut curajul de a critica sistematizarea ceauşistă, dărîmarea bisericilor şi a monumentelor istorice. „«Nicolae Stoicescu, într-un acces de furie şi incitare, a denumit măsurile de sistematizare a satelor plan nesăbuit de distrugere… acesta şi-a exprimat punctul de vedere într-un mod cu totul necorespunzător» normelor regimului, informa sursa «Chris», în raportul transmis de securista Florica Florea, care se ocupa direct de Institutul de Istorie «Nicolae Iorga». Această notă a fost identificată, prin expertiză grafologică, ca aparţinîndu-i lui Florin Constantiniu, important cercetător la Institut, actualmente membru al Academiei Romane [...] Cele petrecute la şedinţa de la 28 iulie au fost imediat raportate Ministrului de Interne Tudor Postelnicu şi Elenei Ceauşescu, care a cerut închiderea Institutului. Carierele cercetătorilor şi instituţia au fost salvate printr-o decizie a lui Nicolae Ceauşescu, care fusese atenţionat că o astfel de măsură ar stîrni noi critici din partea Occidentului“. (Ileana Racheru, „Institutul Iorga şi Securitatea“, în Revista 22, 4 iunie 2008) Dezvăluirile făcute de istoricul Şerban Rădulescu Zoner, angajat la acelaşi institut, pun în lumină atît reacţia civică demnă, curajoasă şi disperată a unui grup de cercetători, conştienţi de ceea ce riscau, cît şi conduita de sicofant a unui alt coleg al lor, cercetător înzestrat şi competent, dar colaborator al poliţiei secrete a dictatorului. Cartea acestuia, Securitatea în Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ (Bucureşti, Editura Cavallioti, 2008) completează, prin mărturiile pe care le aduce la lumină, jurnalul din ultimii ani ai dictaturii şi primele luni ale revoluţiei semnat d