Dincolo de competitia intre persoane la care asistam acum, pe fond se desfasoara un conflict cu motive structurale intre presedintie si partidele care tind sa se organizeze intr-o partitocratie. Zilele acestea, in politica, s-a vorbit foarte mult despre persoane. Am avut dezbateri aprinse asupra potentialilor premieri: cine este mai bun, Klaus Johannis sau Lucian Croitoru? Au fost trecute in revista CV-uri, s-au aruncat priviri in trecut, au fost schitate portrete ad-hoc si a fost masurat gradul de competenta si independenta al fiecaruia. S-a ajuns pina la detalii despre frumusetea, eleganta si barbatia respectivilor. Problema este ca toate aceste discutii care ne consuma timp si energie rateaza aproape cu totul fondul problemei. De fapt, ceea ce vedem desfasurindu-se in ultimele saptamini si zile nu este o competitie intre persoane, ci doar un nou episod al unei probleme structurale, institutionale: conflictul dintre institutia prezidetiala si partidele care tind sa se asocieze intr-o partitocratie bazata pe Parlament. Primul episod al acestei confruntari l-am inregistrat in timpul lui Emil Constantinescu, care a pierdut treptat sustinerea parlamentara si, pina la urma, a reusit sa-i ostilizeze si pe putinii ramasi in tabara proprie prin gestul, controversat constitutional, de a-l demite pe premierul Radu Vasile. Urmatoarele episoade, de data aceasta ale unui razboi total, s-au consumat pe parcursul intregului mandat al presedintelui Traian Basescu: suspendarea din functie si blocarea sau boicotarea initiativelor prezidentiale (condamnarea comunismului, intentia de a provoca alegeri anticipate, referendumul pentru uninominal si, mai nou, cel pentru Parlament unicameral, demiterea guvernului Boc, opozitia fata de premierul desemnat Lucian Croitoru etc). Ca o prima observatie, evenimentele de acest tip s-au consumat in timpul unor presedinti de dreapta si cu PSD ca pr