Anticarul a adunat 7.000 de obiecte legate de viaţa lui Mihai Eminescu şi deţine cea mai importantă colecţie din lume dedicată poetului.

Îşi aminteşte că în 1958, pe când avea doar 13 ani, a găsit pe noptiera unei camere de spital o carte de poezii, veche şi zdrenţuită. A început s-o citească ca să treacă vremea, dar în scurt timp l-a acaparat cu totul. După doi ani, a descoperit întâmplător, în timp ce răsfoia un volum luat de pe raftul unei librării, că acele creaţii care l-au fascinat pe patul de spital îi aparţineau lui Mihai Eminescu. „Atunci mi-am jurat să colecţionez tot ce găsesc despre el“, explică Dumitru Grumăzescu începuturile lui în lumea colecţionarilor.

„Eminescu se confundă cu propria-mi existenţă“

În cei peste 40 de ani „de carieră“, a strâns peste 7.000 de obiecte originale care au legătură cu existenţa „poetului nepereche“: de la revista în care şi-a făcut debutul editorial până la cartea de vizită pe care jurnalistul o ţinea în portofelul de la piept. Deţine, astfel, a doua colecţie din lume ca dimensiune, după cea a unui american care „s-a ocupat“ de William Shakespeare. „Viaţa colecţiei Eminescu se confundă cu propria-mi existenţă“, se confesează anticarul.

A aşteptat 9 ani „să pună mâna“ pe două volume

De multe ori, obţinerea pieselor din colecţie a fost anevoioasă. Grumăzescu povesteşte că, la începuturi, a descoperit într-o bibliotecă particulară două volume ce conţineau articolele publicate de Eminescu în cotidianul „Timpul“. S-a apropiat de proprietari, care au ajuns să-l privească cu dragoste şi respect pentru că le-a lăsat impresia că îi face curte fiicei lor. I-a luat 9 ani ca să obţină ceea ce-l interesa.

„Aveam 15 ani atunci. În cele din urmă, când au înţeles că nu vreau mâna fiicei lor, mi-au dat volumele gratis“, rememorează colecţionarul. Pentru ediţia a II-a de „Poezii“ a lu