Politica fiscală relaxată, promovată de noul executiv nipon, îi îngrijorează pe investitori. Cât de mult se poate împrumuta un stat industrializat, înainte ca economia sau moneda naţională să se prăbuşească? Întrebarea este valabilă pentru SUA, unde umflarea deficitului bugetar a condus la majorarea datoriei guvernamentale la aproape 98% din Produsul Intern Brut. Iar în cazul Japoniei, pericolul pare a fi mult mai mare.
Aici, stimulentele concretizate în investiţiile masive în infrastructură au dus datoria publică la de două ori PIB de 5.000 de miliarde de dolari. Doar plata dobânzii la acestă datorie a consumat o cincime din bugetul de stat al Japoniei pe 2008.
Situaţia din SUA este mai bună, serviciul datoriei guvenamentale reprezintând doar 10% din buget. În ciuda datoriei imense, ministrul de Finanţe al Japoniei, Hirohisa Fujii, a anunţat o nouă emisiune de obligaţiuni guvernamentale, de cel puţin 550 de miliarde de dolari.
Ritmul rapid de creştere a gradului de îndatorare a guvernului nipon poate declanşa o criză financiară, în cazul în care ţara nu va mai putea achita ratele scadente sau riscă o depreciere abruptă a monedei naţionale. Noul guvern instalat după alegerile legislative de luna trecută vrea să implementeze un program ambiţios de protecţie socială, dar care este în acelaşi timp şi deosebit de costisitor. Pentru finanţarea acestuia, executivul de la Tokio şi-a planificat emisiuni de bonduri, care pentru prima dată în perioada postbelică vor depăşi încasările la buget.
„Sectorul finanţelor publice scapă rapid de sub control. Credem că o criză fiscală este iminentă“, şi-a atenţionat clienţii, Carl Weinberg, economist-şef la High Frequency Economics.
Datoria publică imensă a Japoniei provine din proiectele de sute de miliarde de dolari pentru construcţia de autostrăzi, căi ferate, port
