S-a apucat de psihologie la 25 de ani. În urma unor experienţe personale s-a hotărât să cunoască îndeaproape psihologia oamenilor, să afle ce stă în spatele reacţiei fiecăruia. Este membră a Asociaţiei de Terapie Cognitiv-Comportamentală Bucureşti. S-a îndreptat spre acest domeniu la 25 de ani, după ce a trecut printr-o serie de evenimente neplăcute. „Consideram că eu sunt vinovată pentru anumite neînţelegeri şi m-am gândit să studiez psihologia, pentru autocunoaştere şi pentru a-i înţelege mai bine pe cei din jur. Nu regret deloc că m-am orientat asupra acestui domeniu, îmi place foarte mult”, spune Elena.

„În facultate am învăţat mai mult partea teoretică, dar profesia în sine, de psiholog, este una în care experienţa personală şi vârsta au un rol important în desfăşurarea activităţii”, adaugă aceasta.

S-a specializat pe lucrul cu copiii

Elena lucrează ca psiholog cu copiii încă de acum de opt ani de zile. „Lucrez de 8 ani cu copiii dar şi cu familia lor. Este foarte importantă familia în creşterea şi dezvoltarea unui copil. Mediul de viaţă influenţează foarte mult felul în care un copil creşte”, explică Elena.

Îi place foarte mult să lucreze cu copiii. „M-am axat pe lucrul cu copiii deoarece am o fetiţă şi datorită experienţei personale consider că rolul meu este acela de a fi aproape de nevoile ei. Au fost şi cazuri în care am apelat la o prietenă, tot psiholog. În general, nu poţi fi obiectiv cu familia şi nu este deontologic să lucrezi cu propria familie, de aceea am apelat la altcineva”, spune psihologul.

Nu poate vorbi despre întâmplări amuzante cu copiii cu care a lucrat până acum. „De obicei, copilul vine la psiholog manifestând reticenţă, în timp poate deveni dependent de psiholog, fapt neîmbucurător, rolul consilierului este de a valorifica la maxim potenţialul individului. În cazul c