În interviul luat lui Cioran de Gabriel Liiceanu, filozoful mansardien strigă cu entuziasm: Uite, ăştia au înţeles! Vorbeşte despre alcoolici. Acum, (îl) înţeleg perfect. Alcoolicii sînt la fel de radicali ca Cioran. Ei nu fac compromisuri: poate să fie iarnă sau vară, comunism sau capitalism, încălzire globală sau război rece, un alcoolic rămîne identic cu el însuşi, consecvent cu sine. Eu, ce păcat, nu sînt alcoolic. În consecinţă, nu cred că e criză, dar mă comport de parc-ar fi şi îi înţeleg cu o compasiune sceptică pe cei care dîrdîie de efectele nebănuite ale crizei. Dac-aş fi, s-o spunem mai pe şleau, beţivan, n-ar conta nimic şi nimeni. Aş trăi într-o garsonieră mizeră, divorţat de mult de soţia mea, plîngînd la vederea copiilor mei dar negîndindu-mă nici o clipă din ce voi plăti cheltuielile de bloc, ce voi mînca mîine, cu ce mă voi îmbrăca. Alcoolicul nu se teme de viitor.

Fiind însă un om cît se poate de treaz, ascult mai mereu ştiri despre criză, analize despre criză, oameni şi instituţii care se află în criză – ascult conferinţa de presă a crizei. În urechi îmi intră criza, dar, umblînd pe stradă, văd maşini babane, fete şi băieţi de bani gata, vile nepermis de luxoase, bogătaşi ordinari. Începe să-mi fie pînă peste cap cu banii. S-au cam urcat pe locul unde ar trebui să fie viaţa. Azi nu economisim să avem maşină – economisim s-avem o maşină şi mai şi, o vilă cu şi mai multe etaje, o viaţă pe care n-o trăim, mai curînd o construim şi o deplîngem fără preget. Aşa că m-am hotărît: dacă nu sînt capabil să fiu alcoolic, voi deveni sceptic de tot, un bursuc nepăsător. Gîfîind printre dilemele mele, nu mă va interesa acest concept din ce în ce mai abstract şi mai enervant. În vizuina mea, să n-aud despre el. De-acum încolo, mă uit la norii ce se adună deasupra mea.

Articole in legaturaCum ieşim din criză?

În interviul luat lu