● Irvine Welsh, Dacă ţi-a plăcut şcoala, munca o să-ţi placă şi mai mult, traducere din limba engleză şi note de Ciprian Şiulea, Colecţia "Biblioteca Polirom", Editura Polirom, 2009.
Deşi scoţian, Irvine Welsh se poartă destul de generos cu discursul său literar. Personajele celor cinci povestiri din acest volum sînt lăsate să sporovăiască în legea lor pitoresc-deocheată (chiar şi cînd îşi rumegă propriile gînduri) şi să bîntuie scenic după azimuturi perfect imprevizibile, cu precădere năuce. La o adică, prozele de aici ar putea fi privite ca o variantă punk a unei mari trăncăneli " şi mari brambureli " în versiune anglo-saxonă.
Cei care îl ştiu pe Welsh din Trainspotting " romanul care l-a lansat cu un succes abrupt pe autor (în 1993) şi după care s-a făcut şi un film (în 1996) " nu vor fi surprinşi de apetitul narco-alcoolic al protagoniştilor din Dacă ţi-a plăcut şcoala..., nici de amoralitatea fără cusur pe care o performează. În schimb, vor avea ocazia să vadă cît de colorată poate fi comedia neagră atunci cînd imaginaţia îşi face de cap cu cele mai improbabile scenarii, cînd limbajul îşi ia plasticitatea din latura stradală a obscenului şi cînd amorul " îndeobşte lucru mare " devine o chicoteală perversă, o tiflă sinistră, un rînjet cinico-ştirb. Prima povestire, Şerpii cu clopoţei, are cea mai incredibilă scenă-limită. A doua, cea care dă şi titlul volumului, e cea mai lucrată ca limbaj. Următoarea, Miss Arizona, îşi ţine protagonistul în sevraj (lăsînd alcoolul în seama personajelor secundare) şi încheie cu o dezvăluire de cinci ori mai şocantă decît cea din Psycho. A patra proză e cea mai blîndă/feminină/dezintoxicată şi sondează cu o ironie gureşă snobismul "de firmă". În fine, ultimul text, Regatul din Fife, e cel mai amplu al volumului şi cel mai simpatic în mişcarea lui bramburită, în care încap o decapitare şi un craniu fiert, dar şi m
