Procuror criminalist timp de treizeci şi şase de ani şi avocat în ultimii zece, Liviu Visea şi-a pus viaţa în slujba dreptăţii. În anul 2000 Liviu Visea a ieşit la pensie după aproape patru decenii de activitate ca procuror criminalist. O carieră frumoasă în care procurorul n-a încetat să lupte pentru dreptate şi pentru găsirea adevărului. Cu toate astea, cea mai mare realizare de care vorbeşte Liviu Visea este familia, şi nu cariera profesională. „Eu mă consider un om simplu, ca mulţi alţii din Sibiu. Sunt mulţumit de calea parcursă până în prezent şi de realizările mele, cele mai reuşite fiind o familie închegată şi doi copii minunaţi“ , declară criminalistul. A avut un parcurs anevoios, cu suişuri şi coborâşuri, a lucrat în parchetele locale din Ploieşti, Câmpina şi Făgăraş, loc unde timp de douăzeci de ani a fost prim procuror. În Sibiu, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a ajuns în 1992, unde a lucrat până la pensie.

Cel mai mult i-a plăcut lupta pentru adevăr

„Niciodată n-am abdicat de la principii, mi-a plăcut extrem de mult meseria. Mare dragoste de meserie am avut. Îmi pare rău că acum mulţi nu înţeleg că nu pentru bani se face o meserie. Dacă nu iubeşti lucrul pentru care lupţi, nu faci nimic. De multe ori mi-am sacrificat sănătatea şi timpul liber pentru aflarea adevărului. E foarte greu, uneori aproape de imposibil, să dovedeşti adevărul, dreptatea. Stăteam până la ore târzii în noapte într-o nelinişte continuă până la stabilirea tuturor elementelor care să demonstreze culpabilizarea unui individ. Dar mereu, indiferent de împrejurări, am avut în vedere omul şi faptul că lucrez cu el şi pentru el“, precizează Liviu Visea. A fost criminalist şi cu mult înainte şi după revoluţie şi spune că nimic nu s-a schimbat. „Criminalist eşti pur tehnic, aplici aceleaşi tactici, aceleaşi metode, nu contează contextul social şi politic“