"Ajuns la poarta întreprinderii, am fost reţinut pentru primul interogatoriu de un fost inginer (coleg) din şantier care era angajat la Securitate", continuă amintirile Eugen Tiron.
"Aş fi vrut să evit pierderea de timp cu acest tip şi să ajung cât mai repede să salvez din incendiu cărţile din bibliotecă, dosarele cu tehnologii şi toate descrierile invenţiilor şi inovaţiilor, singurele combustibile pe lângă mobilierul de lemn. Mi se spusese doar că arde hala, nu biroul!
Cu un gest fulgerător, securistul mi-a pus mâna-n piept, oprindu-mă din mers şi întrebându-mă cum mă cheamă. I-am răspuns că ştie foarte bine, dar el a insistat: anul naşterii, numele părinţilor, adresa... Deci primul interogatoriu începuse!
Am ajuns în cele din urmă la faţa dezastrului. Biroul era scrum, tavanul secţiei era ars în insule care acopereau aproape întreaga suprafaţă (peste 5.000 mp). Geamurile halei erau sparte. Erau acolo deja primul secretar, primarul şi directorul general (acesta se luptase cu focul aproape toată noaptea).
Erau obosiţi şi îngrijoraţi pentru că, în aceeaşi zi, urma să aibă loc adunarea organizaţiei de partid pe şantier în care se discuta adeziunea membrilor pentru realegerea Secretarului General, tovarăşul Nicolae Ceauşescu.
Unul dintre ei m-a întrebat unde am fost de nu am venit mai repede în şantier. Le-am reproşat că puteau trimite maşina după mine imediat după izbucnirea incendiului, dacă au văzut că nu răspund la telefon. Dar printre ei era un zelos şi, mai ales, invidios inginer, care mi-a prezis cu o voce sigură, de parcă ştia şi cauza izbucnirii incendiului: «Ai să intri în puşcărie, tu şi cu şeful tău, să mai terminaţi cu invenţiile şi modernizările în secţie».
Imediat, directorul general l-a invitat să-şi facă propria anchetă. Iar până nu se află cauza incendiului, să se abţină de la a
