Caragiale: "...o criză, mă-nţelegi, care poţi pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă!". Pristanda despre Caţavencu: "Mare pişicher! Straşnic prefect ar fi ăsta!"

Cioran (Cahiers, 1957-1972): "Nu trebuie să vrei să scrii cărţi, ci să spui cîteva lucruri esenţiale, de care să nu roşeşti la sfîrşitul vieţii."

"Violonistul, actorul, conferenţiarul etc... Mi se pare de neconceput ca un om care se respectă să-şi poată dori şi să accepte aplauze." "Toate problemele mele ar fi fost rezolvate, dacă aş fi primit darul rugăciunii."

"Gloria se abate asupra unui autor în momentul în care nu mai are nimic de spus; ea consacră un cadavru."

"Cînd visează, omul nu se îndoieşte niciodată " spune un text chinezesc." "Un cerşetor, pe care îl stimez pentru tarele şi pentru dezechilibrul lui şi care doarme de ani întregi sub cerul liber, îmi spunea deunăzi: Sînt liber în ultimul hal!"

Emmanuel Lévinas (Éthique et Infini): "Ceea ce a arătat critica istorică modernă şi anume că, împotriva a ceea ce se credea acum cîteva veacuri, Biblia a avut mai mulţi autori aparţinînd unor epoci foarte diferite, nu schimbă nimic (...). Căci mi s-a părut întotdeauna că marele miracol al Bibliei nu stă într-o origine literară comună, ci tocmai pe dos, în confluenţa unor literaturi diferite către un acelaşi conţinut esenţial. Miracolul confluenţei e mai mare decît miracolul autorului unic."

André Gide (din Falsificatorii de bani, semnalat de M., cea mereu dătătoare de semne): "Cred că secretul tristeţii tale " căci eşti tristă, Laura " e că viaţa te-a împărţit, dragostea nu te-a dorit întreagă, ţi-a cerut să dai mai multora ceea ce ai fi vrut să dai unuia singur."

(Reflecţie colaterală, pe care ar trebui, cîndva, să o dezvolt: O femeie adevărată este un amestec de dulceaţă, amărăciune, umor şi destin.)

André Scrima: "Nu mai este posibil să fii cr