Liderul liberal a intrat în politică în 1990. Profesor de istorie, el a optat mai mult pentru viaţa parlamentară şi pentru dezbaterea în interiorul partidului şi mai puţin pentru puterea executivă. Sursa: Arhiva EVZ
Faptul că a fost mai puţin implicat în exercitarea de funcţii în Executiv sau în administraţia publică explică şi gradul de notoritate mai scăzut, la nivel naţional, faţă de alţi competitori politici.
Longeviv în viaţa politică, nu a fost implicat în scandaluri de corupţie, în schimb a figurat în topul parlamentarilor chiulangii şi nu a excelat nici în privinţa iniţiativelor legislative, fiind mai curând un bun orator şi atât.
Muzeograful şi revoluţia
La intrarea în politică, Crin Antonescu era tânarul liberal, cu plete, nonconformist şi cu un limbaj eliberat de clişeele uzitate de politicieni. Pentru unii spiritual, pentru alţii superficial. În guvernul CDR, Antonescu era unul dintre miniştrii tineri şi populari, capital de imagine pe care însă nu l-a folosit.
La momentul prăbuşirii dictaturii comuniste, Crin Antonescu era muzeograf în Tulcea, locul său natal. Potrivit propriilor declaraţii, manifestările din ianuarie 1990 de la Bucureşti, în care este contestată preluarea puterii de către Ion Iliescu, l-au determinat să intre în politică, în PNL, partid al cărui preşedinte avea să devină 19 ani mai târziu. Continuă să predea istoria la liceul Spiru Haret din Tulcea şi candidează pentru un loc în Camera Deputaţilor, la primele alegeri libere din mai 1990, însă nu reuşeşte să obţină mandatul.
Devine deputat de Tulcea în 1992, pe listele CDR şi pledează pentru reunificarea mişcării liberale. În 1996 este reales deputat pe listele CDR, iar în 1997 este numit ministru al Tineretului şi Sportului, la propunerea lui Mircea Ionescu Quintus, funcţie pe care o deţine pâna în 2000. Devine
