Andrei Iurievici Kurkov, scriitor ucrainean nascut in 1961 la Sankt Petersburg, care traieste aproape jumatate din an in Marea Britanie (e casatorit cu o englezoaica), are un succes atat de mare in Occident, incat in Franta cartile lui au fost incluse, alaturi de cele ale lui Tolstoi si Puskin, in programa obligatorie de literatura universala. Din ce a scris, in romaneste s-a tradus, inaintea romanului de fata (si la aceeasi Editura Curtea veche), "Moartea pinguinului" si"Legea melcului". "Ultima iubire a presedintelui" *)a fost nominalizat in 2004 in Franta pentru cel mai bun roman strain.
E un roman masiv, stufos (poate ar fi castigat daca ar fi fost cu macar o treime mai scurt), a carui actiune se petrece in patru epoci diferite: 1985-86, in plin comunism, in 1990 si imediat dupa destramarea Uniunii Sovietice, in 2004-2005 si in 2015-16. Eroul trece prin diferite etape ale vietii si carierei sale, apogeul fiind functia de presedinte al Ucrainei. In toata aceasta perioada a cunoscut mai multe femei, cu unele a si fost casatorit, dar a divortat repede, sfarsind in bratele uneia pentru care simtise candva doar simpatie, cu care facuse si niste fotografii pe care adversarii politici intentioenaza acum sa le exploateze, socotindu-le compromitatoare. Fireste, amorurile presedintelui sunt numai un filon al naratiunii, complicate, care dezvaluie un personaj complex si insingurat, impins de anturaj la compromisuri ce i se vor arata pana la urma a fi benefice.
Firele sunt complicate: eroul are un frate bolnav psihic, pe care il ajuta in permanenta si a carui sotie (intamplator sora sotiei eroului) naste o fata in Elvetia; la final, fratele si sotia lui se sinucid, lasand copilul in seama eroului, caruia ii murisera gemenii abia nascuti. Subiectul pare de telenovela, dar e suportabil, amestecat cu operatia pe cord a presedintelui caruia i s-a impla
