Sorin Oprescu este de departe una dintre figurile cele mai pitoreşti ale scenei politice, conturată în spaţiul public printr-un comportament ieşit din cadrul convenţional al politicii, caracterizat printr-o anumită dezinvoltură şi prin ceea ce în popor se numeşte a fi „slobod la gura”. Sursa: Arhiva EVZ

O personalitate şi un mod de exprimare pentru care haina de preşedinte pare puţin prea strâmtă. Stilul său de a comunica îl apropie de tipologia băsesciană, iar ceea ce îl „salvează” de plasarea pe acelaşi palier cu personaje zgomotoase precum Vadim Tudor sau Gigi Becali este credibilitatea de care se bucură, în raport cu cei menţionaţi.

Chirurgul-senator

Credibilitatea nu se datorează unor proiecte politice pe care acesta le-ar fi promovat, cât imaginii de „doctor”. De altfel, campaniile sale sunt construite în jurul acestui concept al „chirurgului” care vine şi taie răul societăţii de la rădăcină. Iar activitatea sa de director al spitalului Municipal a fost exploatată electoral de-a lungul timpului. Mulţi au speculat că meritele sale în modernizarea Spitalului Municipal, în prezent Universitar, nu sunt atât de mari câtă vreme el a beneficiat de finanţare privilegiată din partea Guvernului PSD.

Sorin Oprescu a fost senator PSD timp de două mandate: 2000-2004 şi 2004-2008. În interiorul PSD, s-a poziţionat alături de aripa conservatoare a fostului preşedinte al României, fiind perceput ca omul lui Ion Iliescu, cu atâta mai mult cu cât a fost şi medicul personal al acestuia.

Asalturile eşuate asupra Capitalei

Doctorul a reuşit să devină primar al Bucureştiului după alte două tentative eşuate. În 1998 încearcă pentru prima oară să cucerească Bucureştiul, în cadrul unor alegeri anticipate declanşate prin plecarea lui Victor Ciorbea de la Primăria Capitalei în funcţia de premier. Fief al dreptei,