Tratatul de la Lisabona este evaziv în privinţa atribuţiilor şefului Consiliului European. Până la desemnarea preşedintelui Europei, liderii ţărilor membre trebuie să se decidă ce rol va avea acesta. Abia apoi candidaţii vor şti la ce se înhamă. Imaginaţi-vă un proiect îndrăzneţ şi de amploare. Imaginaţi-vă un lobby puternic care a dus la reuşita lui. Şi închipuiţi-vă că în fruntea întregii maşinării stă un conducător cu o titulatură pompoasă.

Numai că nimeni nu ştie care sunt exact atribuţiile acestui lider, şi în întregul proiect deja aprobat nu este nimic precizat în acest sens. Toate clarificările de abia de acum se vor face – şi discuţiile nu vor fi defel uşoare.

Aşa îşi începe analistul BBC Gavin Hewitt consideraţiile asupra rolului şi rostului funcţiei de preşedinte al Europei – cum mai este pe scurt denumit postul de preşedinte al Consiliului European.

Şi jurnalistul britanic ajunge repede la concluzia că în momentul de faţă, în privinţa fişei de post a preşedintelui, nu este limpezit niciun aspect.

Poate cu o excepţie. Americanii s-au plâns deseori că, dacă preşedintele lor vrea să dea un telefon în Europa, nu ştie pe cine anume să  sune, cine e adică persoana reprezentativă pentru pestriţul spaţiu european. Acum însă, europenii pot spune că şi-au găsit „secretarul” ideal. Dacă sună Casa Albă, răspunde preşedintele Europei!

Ce zice legea

Funcţia de preşedinte al Consiliului European este prevăzută în tratatul de la Lisabona, care a făcut atâta caz în presă, mai ales după ce liderul ceh Vaclav Klaus şi-a făcut obiceiul aproape săptămânal de a găsi câte o hibă în minuţioasa construcţie legislativă a Europei. Însă nici măcar Vaclav Klaus n-a ajuns să remarce cât e de vagă legea în privinţa preedintelui Europei.

„Preşedintele Consiliului European trebuie să facili