Intr-o democratie ale carei guri de aerisire trebuie legate periodic cu sarma, atat de tare zornaie tabla ruginita trasa prin email de tip nou, fiecare dezvaluire facuta pe timp de campanie electorala este interpretata politic.

Ceea ce, in putinele zone unde moralitatea si-a pastrat valoarea de raportare, miroase de-ti muta nasul.

Si mai tare te paleste insa in nari daca impletitura nu e pur politica, si te duce cu gandul la alt tip de interpretari: cele cu iz de Securitate. Iar pretinsele transcrieri ale unor conversatii dintre generalul Constantin Degeratu si Omar Hayssam sunt cea mai simpla ilustrare a metehnelor care nu numai ca nu s-au stins odata cu Revolutia, dar au gasit noi valente de desfasurare, mai voluptoase, ca aveau in fata parfum de libertate.

Putem porni de la premisa ca media este bine intentionata. Oamenii isi vad de treaba independent ca vin alegeri sau nu, iar damblaua unui jurnalist de investigatii este sa iasa pe piata cu dezvaluiri, pentru ca, altfel, il dor degetele. Cu orice risc de interpretare.

Ajungi uneori sa tii in mana hartii care ard, si mai ales vand, iar cata vreme pe prima pagina a unui ziar scrie pretul, inseamna ca e un produs. Pe o piata aglomerata.

Nu exista jurnalist pe lumea asta care sa nu vrea sa publice discutia dintre teroristul numarul unu al tarii si unul dintre cei mai importanti oameni ai statului in materie de securitate nationala, mai ales daca ambalajul expeditorului suna credibil.

Este de discutat daca reporterul nu are cumva si alte interese. Media abunda de insi care actioneaza pentru un interes pecuniar, al lor, sau al patronului. Este o optiune. Dar asa cum am reusit sa creditam un politician, fie el Traian Basescu sau Mircea Geoana, cu buna credinta, sa convenim ca "Gardianul" este curat ca lacrima.

Nu pot, insa, sa nu ma duc