Liderul PRM Corneliu Vadim Tudor şi-a conturat imaginea de lider extremist încă din anii 90. El a încercat să acapareze discursul naţionalist, puternic xenofob, şi să monopolizeze acel segment electoral nostalgic după epoca dictatorului Ceauşescu, al cărui poet de curte a fost. Sursa: Arhiva EVZ
Culmea ironiei, cel care urla ori de câte ori avea ocazia, împotriva „aservirii” României faţă de interesele occidentalilor, este salvat de la decesul politic tocmai datorită aderării la Uniunea Europeană. Aderare ce i-a furnizat prilejul de a pleca în Parlamentul European, după ce partidul său ratase, în premieră, intrarea în Legislativul de la Bucureşti.
Patriotul şi România Mare
Aşa-zisul "tribun" este una dintre cele mai colorate prezenţe de pe scenă politica post-decembristă, fiind cunoscut prin invectivele pe care le lansează cu lejeritate la adresa altor figuri publice, atât la nivelul discursului în Parlament, cât şi prin revista România Mare.
Prezent de aproape 20 de ani în atenţia publicului, cea mai bună performanţă a sa a fost finală cu Ion Iliescu pentru preşedinţie, în 2000.
Performanţa, măsurată în cele 20 de procente care l-au adus în turul al doilea, a venit pe fondul divizării dreptei reprezentate de CDR. Preşedintele în exerciţiu Emil Constantinescu anunţă că se retrage, moment în care PNL iese din CDR şi candidează la preşedinţie cu Theodor Stolojan. CDR îl propune pe Mugur Isărescu, iar cei doi foşti premieri dispersează voturile dreptei, propulsându-l pe Vadim în finală.
El se confrunta astfel cu cel despre care s-a spus că l-a şi creat ca personaj politic. Sub ameninţarea extremismului, românii au fost nevoiţi atunci să îl aleagă pe Iliescu pentru un nou mandat, al treilea.
Flaconul cu rudotel
Înainte de alegerile din 2004, Vadim îşi schimba discursul şi
