AM REVĂZUT-O pe Marina Krilovici la Sala Palatului la unul dintre concertele din Festivalul George Enescu. Era la fel de frumoasă şi de carismatică ca pe vremea tinereţii mele, atunci când a obţinut Marele Premiu la ediţia din 1964 a Festivalului G. Enescu.
- Marina, tu ai câştigat Marele Premiu la secţiunea de canto în 1964. Ce amitiri ai despre acel moment?
- Sunt foarte emoţionată că ne-am revăzut, nu-mi venea să cred că au trecut atâţia ani, că am întâlnit săli atât de pline la concerte, o lume doritoare de muzică după atâţia ani de interdicţii ale acestui popor. In 1964, când eram o puştoaică, studentă la conservator, am ştiut că exista o şcoală de canto extraordinară, că aveam colegi minunaţi pe Ileana Cotrubaş, pe Puiu Buzea, Viorica Cortez, Mugurel Bogdan, Milke Nistor. Pentru mine, acel concurs a fost un succes extraordinar, era o epocă unică pe care nu o voi putea uita niciodată. Noi, cei care am fost selectaţi să participăm la concurs, am fost luaţi la Braşov într-un cantonament, am trecut printr-o groază de trieri. Aveam acolo profesori pe doamna Arta Florescu, pe maestrul Goangă şi pe Aurel Alexandrescu, pentru lied. Am stat o lună de zile, nu făceam altceva decât cântam, mâncam şi dormeam. Eu mai făceam unele şmecherii, mai săream pe fereastră ca să fiu puţin liberă, dar am avut o preparare extraordinară. In etapa a Il-a la Sala Dalles trebuia să cânt Abigaille din Nabucco. Era dimineaţă şi m-a sunat doamna Arta Florescu şi mi-a spus: „Marina, tu ai o voce unică, eşti frumoasă, eşti pregătită excepţional, ai să-i zdrobeşti pe toţi, un element ca tine nu mai există". Mi s-a ridicat părul măciucă, parcă mi-a făcut o injecţie ca să-mi dea forţă şi curaj. Mi-am pus o rochie roşie de mătase şi m-am prezentat, fiind a treia ca număr. Toţi au căzut pe spate. Doamna Arta mi-a spus: „Marina tu eşti învingătoare". La etapa a IlI-a a
