Construit pe "socul" afectiv al diferentei de vârsta intre cei doi protagonisti - ea are patruzeci de ani, el douazeci si cinci, Idila cu dadaca mea/ The Rebound urmeaza traseul relativ previzibil al unei povesti de dragoste hollywoodiene. EA, adica Sandy (interpretata de Catherine Zeta-Jones), este o femeie frumoasa, ingrijita, cu adevarat atragatoare, in ciuda faptului ca anumite unghiuri de filmare o arata un pic asprita, iar scenariul (vezi personajele din jur) subliniaza mai mereu ca eroina este sexy, desi are patruzeci de ani - vârsta la care probabil o femeie ar trebui sa fie in baston si agonie, cu mustati si doua cocoase, iar la Hollywood, cel putin, actritele sunt date "la casat", in ciuda personalitatii, talentului sau frumusetii lor. EL, un tip pe nume Aram, are douazeci si cinci de ani, locuieste cu parintii si, desi a urmat colegiul, nu se hotaraste sa-si caute un loc de munca potrivit aspiratiilor mamei si tatalui sau o afacere precum cea a prietenilor de familie, ci viseaza sa faca ceva pe lume in care sa-si puna toata nevoia de comunicare si altruismul. Pentru ca tipul sa para la inceput cam bizar, este nevoit sa aiba un aer lunatic, de Werther neinteles, pentru ca l-a parasit iubita, o frantuzoaica destul de dubioasa ca moralitate (alt cliseu), care voia de la el doar cartea verde de intrare in tara (alt cliseu si ce diferenta fata de simpaticul Green Card, cu Andie MacDowell si Gerard Depardieu...). Noroc ca Justin Bartha, interpretul lui Aram, reuseste sa scape spre final de aerul prostesc pe care i l-au imprimat, probabil, indicatiile regizorale nefericite si sa gaseasca o tonalitate rezonabila pentru personajul sau. In fine, dupa ce Sandy se muta la New York impreuna cu cei doi copii, jignita de adulterul sotului grobian si imbecil, incepe pentru ea un proces complicat de adaptare (foarte rapid transat insa de realizatorii filmului), de la