TÂRGUL de la Frankfurt este un mare loc de întâlnire pentru negociatorii de cărţi. Primele zile, până vineri inclusiv, evenimentul este doar al editorilor, iar eu am fost exact în această perioadă, pe care voiam de multă vreme s-o văd - să mă uit la feţele celor care vând şi hotărăsc destinul cărţilor. Trebuie să vă spun că în aceste prime zile toate standurile arată ca nişte cafenele de lux, în care editori şi agenţi stau la mese albe, străduindu-se fiecare să-şi convingă partenerul de importanţa cărţilor pe care vor să le plaseze. Evident, scriitorii în carne şi oase sunt excluşi de la aceste negocieri.
În standul României erau câteva mese în permanenţă ocupate de negociatori, însă persoana cea mai ocupată, în sensul ăsta, era Lucian Dan Teodorovici. La masa lui s-au perindat editorii străini, programaţi cu multe săptămâni înainte, interesaţi de anumite teme ori de anumite subiecte de cărţi, dintre cele aflate în catalogul Polirom. 18 scriitori fericiţi au încăput anul acesta între copertele lui, dar nimeni nu avea timp să citească prezentările. La urma urmelor editorii se întâlnesc să discute.
Prin standuri se mişcau destul de mulţi români, ceea ce m-a făcut să mă simt de-a dreptul importantă. Magdalena Mărculescu şi Silviu Dragomir (Editura Trei) licitau pe la cărţile tari, în compania unor editori de la Gallimard. La Editions du Seuil m-am întâlnit cu Lucia Dos şi Adrian Şerban (Polirom), eleganţi, veseli şi foarte eficienţi, ca nişte tineri europeni pregătiţi să negocieze, iar pe Marian Năpristoc (de la Niculescu) l-am prins în mijlocul unui interviu. În multe locuri am văzut-o negociind pe Silvia Colfescu (Ed. Vremea). Cam toate editurile mari, de la noi, aveau reprezentanţi în târg. Multe întâlniri au avut Eva Wemme (traducătoarea mea) şi Iulia Dondorici. Aceasta din urmă are o agenţie literară în Germania, care reprezintă şi câ